Cea mai aşteptată sărbătoare a creştinătăţii, Crăciunul, are… câte bordeie, atâtea obiceiuri, cum e şi firesc, până la urmă, într-o lume de miliarde şi miliarde de fani ai lunii decembrie. Fiecare ţară marchează Naşterea Domnului luând “urma” tradiţiilor străvechi şi inedite ale locurilor proprii.

În Grecia, spre exemplu, nu se împodobeşte bradul. Simbolul Crăciunului, la eleni, este un bol de lemn în care se aşează o cruce ornată cu busuioc. Bolul este umplut cu apă sfinţită şi, zilnic, un membru al familiei, de obicei mama, înmoaie crucea şi busuiocul în apă şi stropeşte fiecare cameră, pentru a feri casa de spiritele rele, numite “killantzaroi”. În legende, aceste spirite sunt, mai degrabă simpatice şi poznaşe, puse pe şotii, şi nu înspăimântătoare, cum s-ar putea crede, însă tot spirite sunt!

În Rusia şi alte ţări slave, ortodoxe şi de rit vechi, Crăciunul se sărbătoreşte pe 7 ianuarie, ziua corespunzătoare zilei de 25 decembrie, potrivit calendarului Iulian. Seara de Crăciun se marchează cu cina sfântă, o masă ce aminteşte de Cina Cea de Taină, care conţine chiar 12 feluri de mâncare.
În Serbia şi în ţările din fosta Iugoslavie, Crăciunul, Bozic (“Micul Dumnezeu”) se sărbătoreşte tot pe 7 ianuarie şi durează trei zile, timp în care sârbii îşi urează Crăciun Fericit într-un fel asemănător cu urarea noastră de Paşte; ei spun: „Christos s-a născut!” şi se răspunde prin „Adevarat s-a nascut!”.

Cele mai amuzante obiceiuri se înregistrează, spun cunoscătorii, în Catalania, Spania. Aici, an de an, se alege un buştean de Crăciun, numit popular “Caga tio”, de aproximativ 30 de centimetri lungime, gol pe dinăuntru. La unul din capete se desenează o faţă zâmbitoare, ce poartă o căciuliţă roşie, făcută dintr-un ciorap – o replică micuţă a căciulii tradiţionale catalane “arretina”. Din 8 decembrie, când se sărbătoreşte Imaculata Concepţiune, catalanii hrănesc, zilnic, buşteanul cu câte o bomboană sau o ciocolată şi îl învelesc cu o păturică, pentru a-i ţine de cald noaptea.

În seara de Ajun sau în ziua de Crăciun, i se “cere” buşteanului să scoată dulciurile, ba chiar este bătut cu o nuia, în timp ce toată lumea cântă melodii pentru Tio de Nadal. Se spune că dulciurile sunt simbolul darurilor aduse de cei trei magi Mântuitorului.