Pentru nespecialiști, faptul că Sahara are, în străfundurile ei, tone de apă dulce pare o informație mai mult decât senzațională. Pentru cunoscătorii fenomenelor complexe legate de apele preistorice, acvifere de pe timpul dinozaurilor sau paleo-ape confirmarea existenței unor foste mări sau oceane sub Sahara este o încununare fericită a studiilor extenuante făcute ani și ani.

Cum apa merită totul, căci fără ea suntem nimic, eforturile cercetătorilor din marile centre universitare mondiale de-a găsi zonele care sunt, în fapt, depozite mamut de apă dulce nedescoperite au o perspectivă fericită. S-au făcut pași…cât talpa lui Tyranosaurus rex  și s-au dat verdicte uluitoare!

Unul dintre acestea sună așa: Sahara are, sub ea, depozite naturale de apă dulce, de proporții uriașe! Cel mai neprimitor deșert al Terrei poate da apă țărilor africane din jur și nu numai lor!

Explicația? Sursa descoperită în ultimele decenii, numită apă-fosilă sau paleo-apă, adică acea apă care s-a infiltrat într-un acvifer ( strat care conține apă n.r.) acum multe mii de ani, într-o eră geologică demult scursă. Resursa vitală…fosilă poate rămâne în aceste acvifere sute de mii, milioane de ani, fără să se evapore. Drama este că zonele pot rămâne niște ilustre necunoscute, dacă nu știi să le cauți cu atenție. Apa-fosilă zace în subteran, ca urmare a unui eveniment geologic major – cutremur, cataclism – care culminează cu astuparea și sigilarea ei pe veci. Mă rog…până reușește știința modernă să-i dea de urmă.

Paleo-apele nu sunt surse regenerabile de apă, astfel că, odată deschis locul, forată apa, acviferul nu se mai realimentează.

Revenind la Sahara cea fascinantă, s-a descoperit că cel mai voluminos acvifer din lume este situat chiar sub cel mai mare deșert de pe Pământ. Cu o suprafață de 9.400.000 km², Sahara a fost “devoalată”, din punctul de vedere al apelor-fosile, în 1950.

„Marea” de apă dulce de sub Sahara

Zăcământul de apă, numit Sistemul Nubian, este o mare subterană de apă dulce, care poate și salvează mii de oameni, cunoscută fiind criza africană acută în acest sens.  A fost descoperit în urma prospecțiunilor pentru surse noi de petrol de pe teritoriul Libiei. Imensul acvifer sub-saharian s-a “arătat” în numeroase secvenţe de sedimente ale căror vârste se întind din Paleozoicul târziu până în Cretacic. El se află sub teritoriile a patru țări: Libia, Sudan, Ciad și Egipt. Experţii care l-au investigat susţin că are un volum de cel puţin 150.000 kilometri cubi de apă dulce!

Președintele Libiei, Moammar Gaddafi, a lansat, în anul 1984, grandiosul proiect The Great Man-Made River , constând într-un sistem major de conducte, rezervoare, pompe, toate pentru forări la mare adâncime, infrastructura mamut fiind destinată asigurării resurselor de apă pentru o populație de 70 de milioane de oameni! 1300 de puțuri de mare adâncime despică Sahara pentru a extrage zilnic în jur de 6,5 milioane de metri cubi de apă. Conducta gigant cu diametrul de patru metri și lungimea de 4000 de kilometri – cea mai mare conduct de apă dulce din lume! – transportă apa spre orașele din nordul Libiei. Proiectul a costat peste 20 de miliarde de dolari.

Ulterior acestei descoperiri epocale, și alte comori ascunse au ieșit la “suprafață”, în urma forărilor la mare adâncime, pe baza unor hărți extrem de elaborate. Mari acvifere fosile se mai găsesc sub Marile Câmpii nord-americane (rezervorul fosil de la Ogalalla), sub deşertul Kalahari, sub deşertul Thar sau chiar Lacul Vostok, un uriaş lac subglaciar, ascuns de gheţurile perene ale Antarcticii.

Din păcate, chiar și cu aceste resurse-rezervă imense și ascunse criza mondială a apei este în creștere și afectează, an de an, agricultura. Mai mult, în opinia cercetătorilor, ea declanșează războaie și crize sociale majore, căci pentru apă nicio luptă, chiar și imorală, nu e inutilă. Datele obținute din sateliți relevă o tristă realitate: acviferele majore ale planetei sunt secate intr-un ritm accelerat, cu mult mai rapid decât ritmul de regenerare al rezervoarelor subterane cu apă pluvială.

La ora actuală, nimeni nu cunoaște care sunt rezervele reale de apă freatică ale planetei pentru că foarte puține acvifere au fost explorate în profunzime. Oamenii de știință insistă pe necesitatea unui efort mondial și pe cuantificarea cât mai aproape de realitate a unor astfel de resurse. Explicația este evidentă…