Scrierea simbolică a lui Paulo Coelho, despre viață și vise, destin și căutări, adevărul personal versus adevărul lumii, „Alchimistul”, a spart piața mondială de carte pentru că a atins cea mai sensibilă tainiță a omului: împlinirea personală prin obligatoria descoperire și acceptare a Eu-lui! Legende marcă proprie căutăm cu toții…în noi, de întrebări existențiale nu e scutit nimeni, atât timp cât suntem guvernați de rațiune și inteligență. Și-apoi, oricine se recunoaște în Santiago-ul ineditului Coelho, nu? Vrem să fim împăcați cu noi înșine, vrem o viață curată, de care să fim mândri, vrem fericire neîngrădită de nimeni și nimic!

Pentru Diana Landi, șefa LCCA din Aquatim, prima carte a spaniolului, citită pe nerăsuflate, a fost asta. Alchimistul a fost un drum inițiatic înspre sine și un imbold spre a se convinge, zi de zi, că ceea ce face atât de bine e, în fapt, misiunea/calea/ drumul. Atât timp cât plăcerea ocupă cel mai mare spațiu al ecuației profesionale, Diana și-a spus că, DA, categoric a găsit fericirea și împlinirea! Aici, în Aquatim, aici, în LCCA, printre femeile majoritare și bărbații minoritari, dar înțelegători!

Îndrăgostită fără leac de Medicină, Diana Landi a avut, la un moment dat, șansa unei întâlniri providențiale cu fiica marelui chimist timișorean Dumitru Ceaușescu, cu care a luat ore în particular și care i-a demonstrat că știința pământului (cuvântul chimie provine din cuvântul egiptean keme, care înseamnă pământ) sau știința de mijloc (conține elemente combinate ale celorlalte științe ale naturii) are o magie aparte. Exact ca-n Alchimistul: totul e chimie! A fost suficient pentru a-și lua adio de la prima iubire, fără scene și dramolete, și a lua calea Facultății de Chimie Industrială din cadrul UPT. Aici, l-a avut profesor pe Ilie Vlaicu, neștiind, la acea vreme, că-i va fi și șef, că vor face parte, împreună, din marea familie a aquatimiștilor.

Intrarea în compania de apă a fost una firească, laboratorul Aquatim fiind unul foarte bun încă de atunci, chimia exersată aici fiind una de clasă! Din 1998, Diana Landi este șef, la rându-i, peste 25 de oameni, reuniți într-o echipă profesionistă.

“E armonie și unitate. Venim cu drag la lucru și asta e minunat! Am învățat în toți anii ăștia că diplomația este vitală și că oamenii, fiind atât de diferiți, trebuie luați în parte, cu problemele lor specifice, cu atitudini, calități, implicare și responsabilitate. Laboratorul de analize este unul performant, suntem dotați cu echipamente de ultimă generație, lucrăm ca-n Occident, în prezent analizele se fac axându-ne mai mult pe matematică, folosim diagramele Shewart, liniaritatea curbelor de calibrare. Sună, poate, complicat, vă asigur că e atât de frumos și logic! De aceea spun că echipa e foarte importantă, iar, la Aquatim și la LCCA, vorbim de profesioniști!”, ne-a spus, mândră de oamenii ei, Diana Landi. În familia asta s-a împlinit profesional, din familia Aquatim va ieși doar la pensie. E simplu și firesc pentru un om frumos, care-și  iubește colegii și munca.

Alchimistul Aquatim – apelativ care creează o chimie perfectă cu ea! – are în portofoliu și un brevet de invenție, deci am putea spune că Diana e alchimist cu patalama! În 2007, alături de câțiva colegi, șefa LCCA a brevetat „Procedeul pentru tratarea apelor de adâncime, în scop potabil”, folosit, de atunci, cu succes în toate zările țării! Dacă tot n-a fost să fie doctor, Diana Landi și-a propus și reușit să-și ia… doctoratul, astfel că de 13 ani (cu noroc!) deține, cu mândrie, acest titlu științific.

Iubește apa, o analizează zilnic, o descoperă și redescoperă, o prețuiește și respectă. Ne sfătuiește să bem apă de la robinet, pentru că este sigură – clorul este necesar pentru dezinfecție, se folosește în limite stricte și totul este sub control!- ne convinge că vorbim despre o resursă finită, de care trebuie să avem mare grijă: să închidem robinetele lăsate aiurea, să udăm cumpătat, să n-o lăsăm să curgă în van, nici când ne spălăm pe dinți sau pe față, nici când ne hidratăm plantele. Apa este viață, deci are și un sfârșit… Ideea este să nu-l forțăm, ar fi dramatic.

Diana este căsătorită cu un italian extraordinar, iubitor de muzică – nu degeaba a fost DJ la un post de radio din Cizmă! – are o mamă minunată, care cânta în tinerețe la…masa din bucătărie, imaginată drept pian clasic, astfel că Jennifer, fetița ei superbă, n-a avut nicio șansă să “scape” de gena muzicală. Jenni oferă spectacole originale și interesante, la pianină, combină clasicul cu rockul, e născută pentru artă și…artă va face! Diana este de acord că nimic nu se poate compara cu frumosul absolut dat de artă și fericită că fiica ei merge pe un asemenea drum ales.

„Mi-ar plăcea să fiu alchimist, să dau fiecăruia o doză de…fericire. Omul fericit e om bun!”, spune Diana Landi, convinsă fiind că, precum în roman, oricâte obstacole ți-ar răsări în cale, fericirea poate fi atinsă iar bunătatea poate fi învățată. Și aplicată. Chiar și de către cei care, structural sau…chimic, se încăpățânează să le accepte și asimileze.

Cea mai grea reacție chimică este cea care nu-ți iese, spune Diana. Cea mai frumoasă? Cea dătătoare de fericire: gazul ilariant!

Caldă, bună și fericită, Diana Landi confirmă un mesaj cheie după care, de altfel, s-a ghidat întreaga viață: Niciodată nu face ceea ce ție nu-ți place!