Aruncați o privire în jur și șansele să nu dați de un obiect din plastic sunt foarte mici. Dacă purtați ochelari, probabil aveți deja în fața ochilor materialul cu pricina. E greu să ne imaginăm acum o lume fără plastic, iar omniprezența sa ne îngrijorează, dar a fost o vreme în care plasticul era apreciat tocmai pentru că „rezistă” mai mult decât materialele naturale pe care, încetul cu încetul, le-a înlocuit.
Povestea plasticului începe, cam acum o sută de ani, cu Leo Baekeland, un chimist belgian, stabilit la New York, care încerca să găsească, un înlocuitor sintetic pentru șelac, o răsină secretată de o insectă din regiunile tropicale, utilizată la prepararea unor lacuri. Novolak-ul lui Baekeland, o combinație de formaldehidă și fenol, nu s-a dovedit a fi bun pentru scopul în care a fost creat.
Baekeland însă era deja un inventator și om de afaceri de succes (vânduse firmei Kodak Eastman brevetul pentru hârtia fotografică), așa că nu s-a oprit aici și a continuat să experimenteze cu noul material. El a observat că, prin controlarea temperaturii la care amesteca formaldehida și fenolul, și adaugând materiale de umplutută precum azbest sau făină de lemn, obține un material cu o proprietate foarte interesant. La început, cât încă era cald, acesta putea fi modelat cu ușurință. După răcire, se transforma într-un material rigid, robust și rezistent, ce nu-și mai schimba starea la reîncălzire.
Bakeland a văzut în descoperirea sa, botezată cum altfel decât… „bachelită”, un mare potențial, spunând că își va găsi „1.000 de utilizări”. Previziunile sale au fost cu mult depășite. Primul plastic de sinteză, bachelita, a luat lumea cu asalt și a cucerit-o… În următoarele decenii, bachelita era peste tot, de la piese auto, componente electrice, carcase de telefoane, aparate radio, televizoare până la bijuterii marca Coco Chanel.Bachelita e prezentă și azi în casele noastre, în dulii, prize, întrerupătoare, mânere de tigăi sau ibrice etc.
Descoperită din… greșeală, bachelita a deschis calea materialelor plastice, care au transformat radical lumea noastră. Poliesterii, policlorura de vinil, fibrele sintetice au câștigat destul de repede, competiția cu materialele naturale cum ar fi pielea, lemnul, fildeșul, mătasea, cel puțin pentru producția de masă, fiind ieftine și ușor de produs. La o sută de ani după descoperirea lui Baekeland, omenirea se străduiește să găsească răspunsul la întrebarea cum să facem să scăpăm de plastic…
