În 1994, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a decis ca 17 iunie să devină Ziua Mondială pentru Combaterea Deşertificării şi a Secetei.
Deşertificarea este procesul de degradare a terenului în zonele aride, semiaride şi uscate, fenomen cauzat în principal de activităţile umane şi de variaţiile climatice. Deşertificarea nu se referă la extinderea deşerturilor existente și se întâmplă deoarece ecosistemele uscate, care acoperă mai mult de o treime din suprafaţa funciară a globului, sunt extrem de vulnerabile la supraexploatarea şi utilizarea inadecvată a terenurilor. Sărăcia, instabilitatea politică, defrișările, supraaglomerarea şi practicile de irigare necorespunzătoare pot submina productivitatea terenului.
Ziua Mondială pentru Combaterea Deşertificării şi a Secetei e marcată în fiecare an pentru a spori conștientizarea publicului în ce privește eforturile internaţionale de combatere a deşertificării, fiind un bun prilej de a reaminti tuturor că stoparea degradării terenurilor e realizabilă prin rezolvarea problemelor, implicarea puternică a comunităţii şi cooperarea la toate nivelurile. Acest lucru e cu atât mai evident astăzi, în contextul pandemiei de Covid-19. Acțiunile bazate pe înțelegerea clară a drepturilor și responsabilităților legate de managementul terenurilor pot ajuta la prevenirea apariției unor boli infecțioase, căci deșertificarea, degradarea terenurilor și seceta sunt legate de pierderea habitatului animalelor și răspândirea bolilor (inclusiv Covid-19) de la animale la oameni. În același timp, întărirea rezistenței sistemelor noastre de alimentație și apă poate reduce efectele pandemiei asupra sărăciei globale și insecurității alimentare. Astăzi, motto-ul ”Pământ sănătos = Oameni sănătoși” promovat de Convenția pentru Combaterea Deșertificării este mai adevărat ca oricând.
Tema anului 2020: Hrană. Hrană pentru animale. Fibre – legăturile dintre consum și pământ
Anul acesta, marcarea Zilei Mondiale pentru Combaterea Deşertificării şi a Secetei este axată pe schimbarea atitudinilor publice faţă de principala cauză a deşertificării şi degradării terenurilor: producţia şi consumul neîntrerupt.
Pe măsură ce populaţia devine mai numeroasă, mai bogată şi mai urbană, există o cerere mult mai mare de pământ pentru a furniza hrană, hrană pentru animale şi fibre pentru îmbrăcăminte. Între timp, sănătatea şi productivitatea terenurilor arabile existente scade, agravată de schimbările climatice. Azi, mai mult de două miliarde de hectare de terenuri cultivate în trecut sunt degradate. În 2030, producția de hrană va necesita 300 de milioane de hectare suplimentare. În prezent, 70 % din ecosistemele naturale au fost transformate, iar în 2050 se va ajunge la 90 %. În 2030, industria modei va folosi cu 35 % mai mult teren, peste 115 milioane de hectare – o suprafață echivalentă cu a Columbiei.
Pentru a avea suficient teren productiv în vederea satisfacerii nevoilor a zece miliarde de oameni în 2050, stilul de viaţă trebuie să se schimbe. Desfăşurarea Zilei Mondiale pentru Combaterea Deşertificării şi a Secetei sub sloganul ”Hrană. Hrană pentru animale. Fibre.” încearcă să educe oamenii cu privire la modul de reducere a impactului personal.
Nevoia de hrană, hrană pentru animale și fibre trebuie de asemenea să concureze cu extinderea orașelor și industria de combustibili. Rezultatul final e că pământul e transformat și degradat la cote nesustenabile, dăunând producției, ecosistemelor și biodiversității.
Nevoia de hrană, hrană pentru animale și fibre contribuie în același timp la schimbările climatice, aproape un sfert din emisiile de gaze de seră provenind din agricultură, exploatarea pădurii și alte utilizări ale terenurilor. Producția de îmbrăcăminte și încălțăminte cauzează 8 % din emisiile de gaze de seră la nivel global, iar estimările arată că procentul va urca la 50 % până în 2030.
Dar, dacă la nivelul consumatorilor și producătorilor vor fi adoptate alte practici, mai eficiente și sustenabile, ar putea exista suficient teren pentru a satisface toate nevoile. Dacă fiecare consumator ar cumpăra doar produse care nu degradează pământul, furnizorii le-ar întoarce pe celelalte înapoi, împreună cu un semnal puternic adresat producătorilor și instituțiilor implicate în elaborarea politicilor publice.
