Fiecare dintre noi, chiar din primii ani de școală, a dat nas în nas cu celebrul tablou periodic al lui Mendeleev, tabelul în care sunt incluse toate elementele chimice. Practic, e lecția cu care începe orice curs de chimie și ordinea fără de care chimia, așa cum o știm azi, nu ar fi fost posibilă.

La o primă vedere, am zice că e o înșiruire banală, pe care oricine și-ar fi putut-o închipui dacă… ar fi știut numărul de protoni dintr-un atom. Însă povestea din spatele acestei descoperiri etxraordinare este mult mai complexă decât și-ar fi putut închipui cineva, iar Mendeleev, savantul căruia îi datorăm această ordine, este un personaj demn de romanele lui Dostoievski. Un personaj despre care, dincolo de toate controversele sale, se poate afirma pe drept cuvânt că a fost unul dintre acele genii care se nasc odată la un secol!

Dimitri Ivanovici Mendeleev s-a născut pe 8 februarie 1834, în Tobolsk, Siberia, fiind ultimul dintre cei 14 copii ai lui Ivan Pavlovici Mendeleev şi al Mariei Mendeleeva.

În 1849, familia Mendeleev, al cărui statut social şi situaţie materială decăzuseră considerabil din cauza morţii tatălui, se mută la Sankt Petersburg, unde tânărul de numai 16 ani intră la Institutul Pedagogic din Sankt Petersburg. După terminarea acestuia, în 1855, este diagnosticat cu tuberculoză, ceea ce determină mutarea sa în Peninsula Crimeea, într-o zonă recunoscută pentru valorile terapeutice ale aerului său sărat, esenţial în tratamentul tuberculozei. Acolo, predă ştiinţe la gimnaziul local pentru un an. După completa sa însănătoşire, se reîntoarce total refăcut la Sankt Petersburg (în 1856).

După ce a absolvit Institutul Pedagogic Central din Sankt Petersburg, Dimitri a plecat timp de doi ani să facă cercetări la Paris şi Heidelberg, întorcându-se în 1861 la St Petersburg, unde a devenit profesor de chimie generală, în 1867.

La vârsta de doar 27 de ani, Dmitri Mendeleev publică o amplă lucrare de peste 500 de pagini numită „Chimia Organică”. Poate părea incredibil, însă Mendeleev lucrase la acest studiu, zi și noapte, dormind sau mâncând extrem de puțin, timp de „doar” 61 de zile. A fost o lucrare care i-a adus Premiul Domidov pentru știință și recunoașterea națională ca savant de o înaltă ținută.

Ca urmare a acestei recunoașteri, la vârsta de 33 de ani lui Dmitri îi este oferită catedra de chimie generală de la Universitatea din Sankt Petersburg, o funcție care îi confirma poziția de prim cercetător în domeniul chimiei din Rusia.

Doi ani mai târziu, Mendeleev publică o altă lucrare, „Principiile Chimiei”, care avea să îi aducă notorietatea internațională, ea fiind publicată în toată Europa, în limbile engleză, franceză și germană.

Unii spun că Dmitri Mendeleev făcuse, atunci, din chimia rusă, ceea ce făcuse țarul Petru cel Mare cu politica Rusiei. Și acesta nu era decât începutul.

Imediat după publicarea „Principiilor Chimiei” în 1869, Mendeleev începe lucrul la al doilea volum al acestei ample lucrări, doar că obsesia descoperirii acelei ordini după care puteau fi standardizate elementele chimice a rămas. El notase pe cartoane numele tuturor celor 65 de elemente chimice cunoscute la acea vreme, asemenea unui pachet de cărți de joc. Pe fiecare dintre ele notase proprietățile fiecărui element, apoi masa atomică, aspect extrem de important în ceea ce avea să urmeze.

Mendeleev a observat că, în funcție de masa atomică, anumite proprietăți ale elementelor se repetau, însă nu putea vizualiza tiparul acestora. Ceea ce a urmat a devenit…o veritabilă legendă: se spune că, mutând ore întregi cartoanele pentru a le găsi o ordine, Mendeleev a ațipit cu capul pe birou. În vis, i-ar fi apărut tabelul care l-a făcut celebru, un tabel în care elementele se așezau singure în locurile în care ar fi trebuit să se poziționeze. Trezindu-se brusc, Dmitri Mendeleev a pus totul pe hârtie și Tabelul Periodic al Elementelor a fost publicat după doar două săptămâni de lucru.

Adevărul este că, încă din secolul al XVIII-lea, savanții Europei Occidentale încercaseră să descopere această ordine a elementelor chimice. Într-un final, în anul 1869, tabelul lui Mendeleev avea în sfârșit să facă ordine în misterioasa lume a elementelor chimice.

Un geniu controversat

Chiar dacă era privit ca un erou național în Rusia natală, Dmitri Mendeleev nu a fost lipsit de controverse, atrăgându-și tocmai antipatia rușilor, fie ei de rând, fie din cele mai înalte cercuri. S-a căsătorit în 1862 cu Feozva Nikitcina Leșceva, alături de care avea să aibă patru copii.

Douăzeci de ani mai târziu, la vârsta de 48 de ani, Mendeleev se îndrăgostește nebunește de o tânără de numai 21 de ani, Anna Ivanovna Popova, pe care începe să o curteze insistent. Ajunge până acolo încât amenință că se va sinucide dacă aceasta nu va accepta să îi fie soție și în 1881, cere divorțul de Feozva Nikitcina. Un an mai târziu, Dmitri se căsătorea cu Anna Ivanovna, cea care avea să îi dăruiască alți trei copii.

Această căsătorie i-a adus o gravă antipatie din partea oamenilor simpli, mai ales că, în conformitate cu cutumele bisericii ruse, după divorț ar fi trebuit să aștepte șapte ani înainte de a se recăsători, altfel era considerat un bigam. Acesta a și fost, de altfel, motivul pentru care nu a fost admis niciodată în Academia Rusă de Științe. Nu i-a păsat foarte mult de asta, mai ales că în același an, 1882, Societatea Regală Britanică îi oferea Medalia Davy pentru meritele sale în știință.

O altă antipatie și-a atras-o din partea familiei țarului și a membrilor guvernului rus, pentru că dorința sa majoră era aceea de a ridica Rusia din punct de vedere științific și de a o așeza alături de țările occidentale. Pentru asta, Dmitri Mendeleev a dus o amplă campanie de popularizare a științelor, a publicat mii de articole de popularizare a științei și a mers prin sate pentru a explica țăranilor principii din lumea științei care să îi ajute în viața de zi cu zi. Astfel de acțiuni, însă, au fost privite drept subversive la adresa conducerii țării. L-a salvat notorietatea internațională…

S-a mai spus despre el și că era extrem de neîngrijit, cu un aspect hirsut, tunzându-și părul și barba uriașă doar o singură dată pe an.

Viața și activitatea lui Dmitri Mendeleev nu s-au rezumat doar la descoperirea tabelului periodic al elementelor și nici la controversele din viața sa personală. El a fost cel care a introdus sistemul metric în Rusia, la finalul secolului al XIX-lea, aliniind această țară la principiile științifice europene.

A întreprins numeroase studii și în domeniul petrochimiei, analizând compoziția petrolului și conștientizând încă din secolul al XIX-lea importanța acestuia. Mendeleev a fost cel care a susținut și ajutat la fondarea primei rafinării din Rusia și tot el a fost cel care a propus în premieră mondială ca petrolul să fie transportat prin conducte, și nu în butoaie, așa cum se întâmpla în toată lumea.

Tot el a inventat un nou tip de explozibil, pyrocollodionul, un exploziv care nu producea fum și care ar fi trebuit să înlocuiască praful de pușcă din Rusia.

În ultimii săi ani de activitate profesională, a creat patentul clasic al reţetei de vodcă rusească, 40%  alcool.

Mendeleev a publicat peste 400 de cărți și studii în numeroase domenii ale științei, printre acestea numărându-se hidrodinamica, meteorologia, geologia, petro-chimia, fizica și chiar economia. A continuat să muncească cu aceeași intensitate până în anul 1907, an în care, cu doar șase zile înainte de a împlini 73 de ani, s-a stins din viață în urma unei gripe.

În memoria sa, elementul cu numărul 101 a fost desemnat să îi poarte numele, Mendeleviu. Un crater de pe Lună a fost numit, de asemenea, Mendeleev.

Moștenirea sa uriașă a influențat destinul a milioane de oameni, fascinația pe care mulți o au pentru chimie i se datorează în foarte mare măsură, admirația pentru acest geniu este demult o axiomă.