Pentru Aquatim, data de 1 iunie reprezintă un cert moment T0 fizico-chimic-istorico-sentimental, odată ce o mare și importantă parte a moștenirii noastre impresionante se leagă de acea primă zi de Cireșar din providențialul an 1914.

Vorbim despre pași revoluționari, făcuți tare și apăsat pe „albia” modernizării evidente a unei geografii iubite de Dumnezeu, vorbim despre oameni-genii care ne-au schimbat viețile și ne-au conferit inovație, în timpuri în care idei de o asemenea amploare puteau părea utopii.

„Apă egal viață” EXCLUSIV atunci când… cineva e perfect conștient că se impune o condiție necesară și obligatorie: sanitația. „Apă tratată egal viață”, așadar!

Cineva-ul industriei timpurii a apei Timișoarei s-a numit Stan Vidrighin, personalitatea lui transcende vremurile. La fel și recunoștința.

 

Povestea noastră începe în locul celei mai originale uzine din România, lângă un grup de fântâni, la baza a 55 de trepte ce duc într-un subteran fascinant, gândit, proiectat și lansat la… apă de către inegalabilul Vidrighin.

Așadar, în urmă cu 110 ani, pe 1 iunie 1914, se dădea în folosință, la Timișoara, prima stație de tratare a apei din oraș, numită Uzina 1.

Situată în partea de sud-est, uzina trata apa subterană a urbei, pompând-o dintr-un grup de șase foraje, de la adâncimi de 40-60 de metri.  Tehnologia cuprindea o treaptă de aerare prin pulverizare, o treaptă de prefiltrare şi una de filtrare, prin care se eliminau sărurile de fier şi de mangan din apă. Pe atunci, reţeaua de distribuţie avea lungimea de 87 km şi furniza apă celor 46.000 de locuitori ai Timișoarei.

Practic, din acel întâi iunie 1914, vorbim de alimentare cu apă în sistem centralizat. Tot atunci a fost înființată și întreprinderea de apă‑canal a oraşului Timişoara, ACOT, în fapt prima organizare a serviciilor publice de acest fel din România. Întreprinderea avea 21 de angajaţi, printre care doi maiştri pentru lucrările de apă și canalizare, un contabil, un casier, doi ingineri şi șase tehnicieni și era condusă de Stan Vidrighin, cel care a apus bazele sistemelor de apă și canalizare din Timișoara.

Trei bazine de apă din România au fost luate drept OZN-uri de către specialiști

De unde până unde această legătură?

Aquatim a moştenit trei clădiri construite pe vremea Imperiul Austro-Ungar care arată ca nişte farfurii zburătoare: în Calea Buziașului, în zona Urseni și în apropiere de Giroc. Acestea au fost, la începutul secolului trecut, staţii de pompare a apei. Clădirile au o înălţime de cinci metri, iar baza lor este săpată sub pământ, la o adâncime de 13,5 metri, unde au fost montate pompele. Clădirile au o formă circulară, cu diametrul de 12,5 metri, cu mai multe hublouri şi un dom acoperit cu aluminiu.

Ideea arhitecturii aparte îi aparține geniului veritabil, pe nume Stan Vidrighin, pe atunci inginer-şef în Timişoara, în colaborare cu un absolvent al Facultăţii de Arhitectură din Universitatea Politehnica din Buda, pe nume  Laszlo Szekely, Imobilele, vechi de 100 de ani, s-au conservat foarte bine, semn că austro-ungarii au lucrat, precum renumele lor, deci profesionist. „ Nu ştiu dacă e navă spaţială, asta pe care o păzesc eu. Seara, o las aici, dimineaţa o găsesc tot aici”, ne-a spus, inspirat, gardianul farfuriei zburătoare.

Clădirile inedite au ajuns în atenția pasionaților de fenomene extraterestre, în 2007, când un italian a găsit pe Google Earth două obiecte ce seamănă cu niște farfurii zburătoare. Imaginile au fost postate pe portalul Romania UFO Network, unde pasionaţii de fenomene paranormale au un forum. Ciudatele obiecte păreau că s-au oprit în câmp, italianul oferind date complete  despre latitudinea şi longitudinea locului în care a …aterizat nava. A fost suficient pentru o avalanșă de scenarii,  supoziții, fantezii. Titluri de genul „Extratereştri au invadat România” sau „ Două nave spaţiale au fost localizate într-o fermă de la periferia Timişoarei” au umplut paginile ziarelor de senzație. Fondatorul Romania UFO Network, bucureşteanul Paul Dorneanu, a venit special la Timişoara pentru a descifra enigma farfuriilor zburătoare. Dezamăgirea i-a fost maximă pentru că, în loc de omuleți verzi, a găsit paznicii Uzinei de apă nr. 1…și-un peisaj perfect pământean.

Dincolo de acest aspect inedit, construcția cu care Aquatim se mândrește este un reper pentru toți cei care admiră originalitatea și creația arhitecturală spectaculoasă, marca Vidrighin. Locația găzduiește în prezent Muzeul Apei, punct de atracție major pentru sute, mii de vizitatori din Timișoara, România, străinătate.

Memorie onorată și onorantă

„Istoria apei în Timişoara se întinde departe în trecut, fiind consemnate sisteme de alimentare ale vechii cetăţi pe la 1600”, scrie prof. univ. dr. ing. Ilie Vlaicu, directorul general al. Aquatim, în „Istoria alimentării cu apă a Timişoarei”.

Totuşi, despre sistemele moderne de alimentare cu apă şi de canalizare putem vorbi doar de la începuturile secolului XX, prima staţie de tratare a apei uzate de pe teritoriul României fiind pusă în funcţiune la Timişoara, în 26 octombrie 1912, iar prima uzină de apă a oraşului, în data de 1 iunie 1914. Putem spune, aşadar, că Timişoara a păşit de atunci cu dreptul pe drumul modernizării.

De-a lungul timpului, compania care a fost responsabilă de asigurarea serviciilor de utilitate publică a purtat mai multe nume: ACOT, ITAS, IGOT, ICAS, GIGCL. Aquatim a apărut ca regie autonomă în anul 1991 şi în prezent este o societate comercială având ca acţionari instituţii publice. Indiferent de formele de organizare, toate aceste societăţi au pus pe primul loc, în mod firesc, calitatea serviciilor oferite timişorenilor.

„Stoparea risipei de apă, folosirea tehnologiilor moderne, restructurarea şi eficientizarea ne-au adus în situaţia unei companii capabile să se autosusţină financiar, prestatoare de servicii calitative. În toţi aceşti ani, de când mă aflu la conducerea societăţii Aquatim, am fost conştient de valoarea moştenirii lăsate de Stan Vidrighin. Prin toate realizările notabile ale societăţii – contorizarea oraşului, o staţie nouă de epurare, cu tehnologie modernă, procese automatizate la staţiile de tratare – am încercat să păstrăm spiritul inovaţiei tehnice şi de pionierat care a caracterizat începuturile sistemelor moderne de apă şi canalizare din Timişoara. Istoria ne-a arătat că, acum un veac, Stan Vidrighin a găsit calea potrivită pentru dezvoltarea durabilă a oraşului, care a răspuns nevoilor prezentului, fără a compromite şansele viitorului”, mai scrie directorul general al Aquatim, Ilie Vlaicu, în „Istoria alimentării cu apă a Timişoarei”.

Fascinanta poveste a celei mai originale uzine de apă din România continuă. Încă 110 ani minim!