Născut la Hamburg, fiind cel mai mare dintre cei patru copii ai lui William Lindley (1808-1900), inginer civil si al soţiei sale, Julie Jane, William Heerlein Lindley a urmat cursurile unor şcoli particulare din Greenwich şi Blackheath, continuând cu Universitatea din Londra, unde a intrat în 1869.
În 1870 intră, practic, în pâine, pe şantierul Uzinei de apă din Budapesta, şantier condus de tatăl său, suplinindu-l cu succes pe acesta, în perioadele de absenţă. În 1873 devine asistentul tatălui său, la Frankfurt pe Main, iar, din 1874 şi până în 1879, lucrează pe două fronturi: reprezentant al tatălui său şi inginer rezident. Tatăl se retrage în 1879, William Heerlein Lindley devenind inginer şef al lucrărilor de canalizare din oraş.
Duetul de aur, Sir William Heerlein Lindley, împreună cu tatăl său, William Lindley, a fost, pe parcursul a peste un secol, recunoscut drept unul de răsunet: cei mai cunoscuţi ingineri civili de pe vechiul continent! Au realizat lucrări edilitare sau de arhitectură industrială în zeci de oraşe din Europa Centrală şi de Est, printre care majoritatea capitalelor, la care se adaugă, în România, Galaţi, Piteşti, laşi, Craiova şi Ploieşti. Primarul din acea epocă al Vienei îl numea pe Lindley „cel mai mare hidrolog mondial”!
Ploieştiul este singurul dintre aceste oraşe unde se mai păstrează în totalitate construcţiile şi mare parte a instalaţiilor şi utilajelor, multe încă funcţionale.
Lindley primeşte titlul de Sir pentru merite deosebite, iar, în prezent, numele lui se regăseşte pe numeroase străzi şi bulevarde din oraşe europene. Municipalităţi însemnate l-au declarat cetăţean de onoare, lucrările fiindu-i incluse în patrimoniul industrial.
În Warşovia, Praga, Budapesta, Wurzburg, există muzee tehnice dedicate lui Sir William Heerlein Lindley, menţinerea unor lucrări concepute şi realizate sub conducerea lui fiind percepută un privilegiu!
Cât despre activitatea fulminantă în domeniul lucrărilor de alimentare cu apă, timp de 22 de ani, Lindley a proiectat si condus numeroase lucrari portuare gen ziduri de chei şi diguri de-a lungul râurilor. În 1889, a proiectat şi ofertat numeroase lucrări electrice, iar la doi ani distanţă a servit ca membru în comisia de experţi şi chiar preşedinte al juriului la Marea Expoziţie Electrotehnică din Frankfurt.
Din 1879 preia de la tatăl său practica lucrărilor edilitare în afara Frankfurtului şi în străinătate, extinzând-o la cel puţin 36 de oraşe. A răspuns de proiectarea şi conducerea lucrărilor de alimentare cu apă din Moskova, Tbilisi, Trieste.
Mai mult, Sir William Heerlein Lindley a fost consilier al lucrărilor de alimentare cu apă din Viena, Amsterdam, Tartu (Estonia), Kaunas şi Sankt Petersburg. În acelaşi timp a proiectat şi propus sisteme de drenaj pentru Praga, Mannheim, Wurzburg, Tolz, Hanau, Homburg, Elberfeld, Samara, Ploieşti, Sankt Petersburg, Wloklawek, Radom si Lodz. Portofoliul său impresionant conţine peste 40 de oraşe din Germania, Imperiul Austro-Ungar şi Rusia.
Lindley a fost campion şi la participări în numeroase comisii de specialitate. A fost preşedinte al Comisiei germane de electricitate, al Comisiei germane de standardizare în domeniul apei şi gazului şi a reprezentat Germania în Comisia Internaţională de Standardizare.
Lindley a fost deţinătorul unui portofoliu impresionant de premii şi distincţii, primite la expoziţiile tehnice din Torino (1890), Dijon (1893, Chicago (1893) şi Lvov. În 1893 a fost numit Cavaler al Coroanei de Oţel a Austriei, iar în 1894 i-a fost conferit Ordinul Coroana Italiei. Expertiza acestuia a fost recunoscută şi de Imperiul Britanic: el a fost membru în comisia regală pentru alimentări cu apă şi canalizare din 1906 şi a onorat-o până în 1911. Pentru toata activitatea sa, a fost înnobilat primind titlul de lord.
A fost membru în 32 de organizaţii incluzând Institutul britanic pentru lucrări edilitare (1878), al Societăţii franceze de inginerie sanitară, Societăţii inginerilor germani de gaz şi apă. În 1914,Universitatea din Darmstadt i-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa în inginerie. Ultima sa mare lucrare a fost cea de alimentare cu apă a oraşului Baku din Muntii Caucaz. Lucrările au fost finalizate în februarie 1917, înainte de izbucnirea revoluţiei bolşevice. În acelasi an se reintoarce la Londra.
A încetat din viaţă la data de 30 decembrie 1917 la domiciliul său din Putney.
A fost un vizionar şi a avut norocul ca lumea să-i recunoască acest atu!
