Liana Iliescu este șeful Serviciului IT-Comunicații din Aquatim, însă, înainte de funcții și responsabilități majore, ea este…o poveste minunată. Chiar este! Fără să vrea, Liana l-a “trăit„ pe Marcel Proust, căci, da, sufletul nu cunoaște situații de viață fără ieșire.
La 59 de ani (câți?), care nu se văd, nici de aproape, nici de departe, Liana Iliescu duce cu sine un șevalet plin cu tablouri personale impresionante. Pentru mine, unic, special, în tonuri de Luchian. S-a născut, la Reșița, într-un august fierbinte, la o zi după Sfânta Maria, și, totuși, n-o cheamă așa! De fel ponderată și cerebrală, fata noastră deșteaptă a decis, atunci și doar atunci, că e momentul să dea mâna cu viața…la șapte luni. Leul e leu, oricum a-i privi-o! Tatăl ei a reacționat atât de inspirat: i-a dat numele Liana, pentru că, așa cum i-a spus mamei, „s-a legat de noi ca o liană!”. De fapt, Liana s-a legat de viață ca o liană și, într-o permanentă bătălie lungă, chinuitoare, sfâșietoare i-a demonstrat că o…merită și că e demnă de ea! În fapt, a fost pariul ei cu destinul, sau cu…moașa care i-a deformat picioarele, sau cu…medicii, din anii ce-au urmat, care n-au avut îndrăzneala să opereze o copilă cu șoldurile nenorocite, sau cu… nu mai contează, căci Liana a depășit greul – pe care mulți nici nu vi-l puteți imagina, darmite trăi – cu credința că viața e prețioasă, iar durerile….hm, durerile (trupului sau ale sufletului) vin la pachet cu ea. Și-apoi, nu-i așa, în cazul tuturor?
Ajunsă la Liceul de Informatică din Timișoara, după o generală reșițeană, s-a îndrăgostit de urbea primitoare, dar nu într-atât încât să-și continue studiile universitare aici. De ce? Pentru că auzise că Marele Oraș, Bucureștiul, deținea o facultate revoluționară, numită Planificare și Cibernetică Economică, din cadrul…titanului numit ASE, iar Lianei îi plăceau provocările, era fascinată de nou. N-a regretat decizia niciodată.
“Cibernetica e minunată, e tot ceea ce ține de IT, implementat pe parte economică! M-am simțit împlinită, pe parcursul facultății am avut profesori foarte buni, oameni deștepți cu pregătire grea și rară, care știau de atunci ce înseamnă economia de piață! Pentru mine, au fost exemple, au rămas exemple!”, povestește Liana, cu o sclipire în ochi, pe care regret că n-ați putut s-o vedeți.
Căministă de capitală, Liana Iliescu a studiat Cibernetica…în tandem cu foamea. O spune detașat și e de admirat. Și pentru asta!
„Singura zi în care am ținut post – sper că nu supăr pe nimeni! – a fost o zi de Paști. Nu puteam pleca acasă ori de câte ori aș fi vrut, timpurile erau neprietenoase…am rămas în cămin, împreună cu colega mea de cameră. Spre seară, am primit…amândouă…un ou roșu. Ni l-a adus o altă fată. Atunci, am mâncat așa: o jumătate de ou, pâine cu sare și pâine cu zahăr… Țin minte și acum. Norocul meu este acela că mă adaptez oriunde, în orice condiții. Și accept!„, mai spune IT-ista noastră de poveste.
În București, Liana s-a îndrăgostit de teatru, astfel că n-a ratat nicio reprezentație de marcă. I-a urmărit pe actori, piesă de piesă, chiar și în aceeași piesă de multe ori, le-a studiat evoluția și…măreția. E îndrăgostită și acum de Olga Tudorache, căci oamenii rari nu mor niciodată, iar arta…nici atât! A mințit o singură data în viață: când a fugit, motivat, de la cursuri, prin ploaie, oficial pentru că avea o problemă de familie, real….pentru că trebuia să prindă coada la bilete, cu cinci lei, la cucurigu, pentru… “Efectul razelor gamma asupra anemonelor”, piesă văzută deja de două ori! Fascinant, nu credeți? Admirabil, vă asigur!
Ajunsă în…câmpul muncii…la Spitalul din Lugoj, căci așa a sunat repartiția, Liana Iliescu a început să-și arate valoarea. Nici că auziseră cei de acolo de studii complexe, analiză economică, profitabilitate sau calculatoare, vai de mine! Între munci agricole forțate și o plimbare cu șareta, absolventa de Cibernetică zidea modernismul într-o vreme opacă. A continuat apoi, din nou și definitiv, la Timișoara, unde s-a perfecționat în tot ceea ce presupune acest domeniu incredibil, iar în noiembrie 1989 a ajuns la Aquatim.
Liana Iliescu a înființat Oficiul de Calcul, a patentat primul program de personal din Aquatim și multe altele. Este un șef ferm și drept. Dacă, așa cum spune, Aquatim a fost norocul ei în viață, fără doar și poate, Liana este, la rându-i, pentru subalterni, același lucru!

Liana Iliescu și echipa IT Aquatim

„Nu cred că m-a vizitat norocul de foarte multe ori, dar intrarea în colectivul Aquatim a fost cu siguranță șansa mea! Oamenii, mediul, perfecționarea mea, evoluția mea, acest tot, toți acești ani înseamnă…cei mai frumoși ani!”.
Liana agățată de viață a…dat viață unor inedite cărți de matematică, pentru că trebuie să-ți ții în permanență creierul ocupat, zice ea, confirmăm noi. A avut, deci, timp să despice informatica, sau, dimpotrivă, s-o lipească de matematică, reconfirmând faptul că cele două sunt niște surori bune și iubitoare. Precum Liana și sora ei! Șase ani i-au trebuit pentru a se simți pregătită să arate publicului colecția „Mate…pur și simplu”, editată în 12 volume de probleme, destinată elevilor de V-XII.
A dat ore de mate 20 de ani – timp în care “n-am văzut pe unul căruia să-i placă matematica!” – a inventat probleme pentru generații întregi, a mâncat IT-ul pe pâine…de secară – aia e sănătoasă! – a scris și o poezie, intitulată subtil (sic!) Prunul, a decretat că IT-ul va trebui să se muleze cu Automatizările, iubește teatrul și frumosul, o divinizează, știți deja, pe Olga Tudorache, își iubește colegii și munca, e sigură că, după retragerea la pensie, vor fi destui IT-iști sclipitori care să-i continue munca, n-are astâmpăr, nu se resemnează, nu obosește. Din perspectivele acestea nobile, e leu autentic, ambițioasă, neobosită, prezentă, deșteaptă, solară, superioară – în cel mai frumos mod posibil, odată ce a ales să-și ia din viață doar seninul, împrăștiind în cele patru zări furtunile.
Din perspectiva mea, Liana Iliescu e un om frumos, care mă impresionează profund. Îi iubesc mărgelele și-i admir detașarea. Și inteligența. Și rațiunea. Și SIMȚIREA!
Chapeau bas, ma chere liane!