Vremurile se schimbă, și odată cu ele, și mentalitățile, chiar și acolo unde până de curând nu am fi crezut că se poate. O dovadă în acest sens este a doua enciclică a Papei Francisc, Laudato Si, una cu valențe … ecologiste.
Enciclicele sunt circulare trimise de Papă tuturor catolicilor, cuprinzând directive oficiale în probleme religioase, etice, sociale sau politice. Deoarece enciclicele sunt răspunsuri la nevoi sau situații temporare, marea lor majoritate sunt date uitării după o vreme, însă au existat câteva de-a lungul timpului care au abordat teme actuale în orice epocă, sau care au fost atât de speciale, încât au avut un impact puternic în lume, nu doar asupra catolicilor, ci asupra întreagii comunități creștine.
Laudato Si are toate șansele să se înscrie în ultima categorie datorită temei majore pe care o abordează, și anume “grija pentru casa comună”, adică pentru planeta pe care locuim cu toții, indiferent de credința noastră. Suveranul Pontif îndeamnă la o convertire ecologică, prin a ”asculta cu inima” strigătele pământului cu care suntem cu toții conectați.
Un subiect abordat cu maximă seriozitate este accesul la apă potabilă, un drept universal și fundamental al omului, apa fiind esențială pentru supraviețuire și, astfel, pentru exercitarea oricăror alte drepturi. O problemă majoră o constituie calitatea apei disponibile pentru cei nevoiași. În anumite locuri, deși calitatea și cantitatea apei scad constant, există tendința de a privatiza această resursă, considerând-o un bun de consum și tratând-o ca atare, în defavoarea celor care nu și-o permit. Lumea are o datorie față de cei fără acces la apă potabilă, deoarece acestora le este negat chiar dreptul la viață și la demnitate.
Mulți din nevoiașii planetei locuiesc în zonele cele mai afectate de încălzirea globală, iar mijloacele lor de subzistență depind în mare măsură de resursele naturale, pe care ei le-au folosit în mod responsabil de generații întregi. Acum, o dată cu schimbările climatice, acești oameni se văd privați de dreptul la un trai decent, în condițiile în care nu au acces nici la servicii de protecție socială.
Consumerismul excesiv, nepăsarea celor bogați față de ceilalți, indiferența țărilor dezvoltate față de cele subdezvoltate, care se confruntă cu cele mai mari probleme ecologice, impactul negativ al tehnologiei folosite fără discernământ și măsură, toate sunt abordate și dur criticate în enciclica ce însumează 184 de pagini.
În același timp însă, Papa ne îndeamnă să ne mobilizăm, indiferent de religia noastră, să ne schimbăm obiceiurile dăunătoare mediului, să protejăm această planetă care ne susține pe toți, subliniind faptul că doar prin eforturile noastre comune, cumpătare și toleranță putem lăsa generațiilor viitoare un loc mai bun și reamintindu-ne totodată că este de datoria noastră, ca și creștini, să protejăm toate creațiile Domnului, oameni mai puțin norocoși, animale, plante și în final însuși Pământul.