Imagini inedite ale vechii stații de epurare din Timișoara pot fi văzute la Centrul Multifuncțional Bastion din Timișoara, în expoziția Opera arhitectului Henrik Telkes prin prisma aparatului sau de fotografiat, 1910-1912, alături de alte fotografii valoroase ale clădirilor de patrimoniu din Timișoara, expoziție organizată în cadrul proiectului Rediscover, expose and exploit the concealed Jewish heritage of the Danube Region (DTP2-084-2.2 – REDISCOVER), implementat în perioada 2018-2021. Expoziția pune în valoare moștenirea arhitectonică a unei epoci de aur – anii 1900, perioadă în care Timișoara s-a transformat dintr-o cetate medievală într-un modern oraș european, cu utilități de apă și canalizare, o industrie în plin avânt și bulevarde largi, mărginite de palate impunătoare.

Imaginile de epocă sunt prezentate în „oglindă”, alături de fotografii recente ale acelorași repere, surprinse la peste o sută de ani de la construirea lor. Fotografiile vechi au fost făcute chiar de arhitectul Henrik Telkes, la încheierea proiectelor sale și descoperite în colecția privată a profesoarei timișorene Marika Nicolin, urmașa acestuia.

Arhitectul Gabriel Szekely, unul dintre organizatorii expoziției și un pasionat al istoriei „povestite” de clădiri ne spune cine a fost Henrik Telkes: „S-a născut Henrik Rosenthal, în 1881, la Sânnicolaul Mare. A absolvit liceul la Timișoara și Facultatea de Arhitectură la Institutul Politehnic din Budapesta, după care a lucrat timp de cinci ani la primăria orașului Timișoara. În anul 1910, a deschis un birou de arhitectură. În decurs de 3 ani, a proiectat, pe lângă altele, șapte mari palate Secession, dar în propriul stil, cu o varietate enormă de forme şi decorațiuni.” Șeful lui Henrik Telkes la primărie a fost Laszlo Szekely, primul arhitect șef al orașului, iar relația lor de colaborare probabil a fost una bună, pentru că a continuat și după aceea, Laszlo Szekely având dreptul, prin hotărârea administrației locale, de a activa și în mediul privat, explică Gabriel Szekely. Documente descoperite recent demonstrează clar această ipoteză, cel puțin până în jurul anului 1912.

Printre lucrările găsite în mapa arhitectului Telkes sunt și imagini ale clădirilor stației de epurare din Timișoara, pusă în funcțiune în octombrie 1912: sala mașinilor, linia veche de epurare, aflate în conservare și clădirea administrativă, cea din urmă renovată de Aquatim în anul 2012. Compania de apă a păstrat în bune condiții clădirile de patrimoniu pe care le administrează și intenționează să le integreze în circutul cultural, poveștile apei orașului fiind o parte importantă a istoriei locale. Uzina de Apă Industrială (1916) e deja deschisă publicului prin centrul educațional Aquapic, iar Uzina de Apă nr. 1 (1914) este actualmente în amenajare și va deveni Muzeul Apei anul acesta. Stația de epurare va urma, foarte probabil, același drum, ținând cont și de faptul că vorbim despre prima instalație modernă de tratare a apei uzate de pe teritoriul actual al României.

Palate în stil Secession sau eclectic, clădiri industriale și primul ansamblu de locuințe sociale din oraș – colaborarea dintre Henrik Telkes și Laszlo Szekely a fost una prolifică și foarte diversificată, dar care se încheie cumva brusc în jurul anului 1912. Ce s-a întâmplat cu Telkes după aceea ne spune tot Gabriel Szekely: „În anul 1918, împreună cu alți membri din familia sa, a întemeiat o fabrică de săpun, Fabrica Rosenthal şi Telkes. Aceasta a funcționat până după al doilea război mondial. Începând din anii 1950, până la vârsta de 80 de ani, a lucrat în instituții de stat în calitate de proiectant. A murit în 1964, la Timișoara.”

Expoziția proiectului european Interreg Danube REDISCOVER scoate la lumină și alte povești fascinante din comunitatea evreiască și personalități care au marcat istoria orașului, cum ar fi rabinul Ernest Neumann, Ioan Holender, fost dirijor al operei din Viena și omul de afaceri John Farber, deținător al companiei de produse chimice ICC Industries, a cărui familie fusese proprietara fabricii de vopsele (devenită ulterior) Azur. Expoziția poate fi vizitată până în 29 mai.