Pe 11 iunie 1770, exploratorul englez, James Cook, a descoperit Marea Barieră de Corali din largul coastei australiene, adică cel mai mare sistem de recif de corali din lume, cuprinzând aproximativ 3000 de recifuri și 300 de insule ce se întind de-a lungul a 2600 de kilometri și acoperă o suprafață de 344.400 km². Reciful este situat în Marea Coralilor în apropiere de coasta Queensland-ului din nord-estul Australiei. Această veritabilă grădină submarină găzduiește formațiuni minerale, populate de creaturi stranii, cu forme și culori uimitoare, în care lupta pentru hrană și spațiu este intensă, continuă și acerbă.

Marea Barieră de Corali este cea mai mare structură din lume construită doar de organisme vii şi poate fi văzută, în toată splendoarea ei din spaţiu. Milioane de organisme mici au compus această minune a naturii ce face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO încă din 1981.

Acum 10 milioane de ani, nivelul apelor mării au scăzut semnificativ şi acest fapt a produs sedimentarea şi a creat un mediu propice pentru dezvoltarea microorganismelor. Aceste organisme maritime s-au înmulţit şi de-a lungul timpului au format aceste recife de corali. Ele pot creşte în diametru de la 1 până la 3 centimetri şi se pot afla la o adâncime de maxim 150 de metri din cauza nevoii permanente de lumină.

Pentru biologi, recifele de corali sunt adevărate laboratoare de cercetări științifice, iar pentru scufundătorul îndrăgostit de mediul submarin reprezintă acea ultimă frontieră, un univers încă virgin ce așteaptă să fie descoperit.

Inedit este faptul că, pentru a face față competiției nemiloase și pericolelor ce domnesc pretutindeni în recif, unele viețuitoare, separate adesea de multe trepte pe scara zoologică, sunt gata să accepte „căsătorii din interes”, adică asocieri (termenul general este „simbioză”) care, cel puțin la prima vedere, par de-a dreptul ciudate. Spre exemplu, conviețuirea dintre speciile de pești-clovn și marile actinii numite și anemone, cu tentaculele garnisite de celule urzicătoare, capcane mortale pentru speciile care formează zooplanctonul, dar și pentru majoritatea peștilor de dimensiuni mai reduse. Pesemne norocoși nativ, peștii clovn par să se bucure de o imunitate totală față de veninul din tentaculele anemonei, acestea transformându-se, practic, într-un adăpost pe care peștii nu-l părăsesc niciodată.

Din păcate, există numeroşi factori care pot afecta și chiar afectează drastic evoluţia şi dezvoltarea recifelor de corali. Schimbările climaterice, poluarea sau pescuitul excesiv sunt evenimente care pot distruge Marea Barieră de Corali. Aceasta mai poate fi ameninţată de accidente maritime, devărsări de petrol, dar şi de fenomene meteorologice puternice. Un studiu realizat în 2012 de către Academia Naţională de Ştiinţă a arătat că, din anul 1985, Marea Barieră de Corali  a pierdut mai mult de jumătate din unicele formaţiuni.

Cel căruia îi datorăm descoperirea acestei minuni, James Cook, a fost un explorator, navigator și cartograf englez care a ajuns la rangul de căpitan în Marina Regală. Cook a realizat hărți detaliate ale insulei Newfoundland înainte de a realiza trei expediții în Oceanul Pacific, unde a realizat primul contact european cu coasta estică a Australiei și Insulele Hawaii, precum și prima navigare a Noii Zeelande.

În anul 1775, Cook s-a alăturat Marinei Regale și a navigat mii de kilometri în mari zone necartografiate ale globului. Pe 11 iunie 1770, nava Endeavour a eșuat pe un banc de nisip în… Marea Barieră de Corali. Nava a fost puternic avariată iar călătoria a fost amânată aproape șapte săptămâni cât au avut loc reparațiile pe plajă, timp suficient însă pentru ca exploratorul britanic să realizeze că tocmai a marcat o descoperire extraordinară.

Cook a fost ucis, în 1779, în Hawaii, în timpul unei altercații cu băștinașii. A lăsat în urmă o moștenire științifică importantă și reconfirmarea crezului că fascinația pentru lume aduce…lumii o imensă bucurie!