În urmă cu exact 67 de ani, pe 3 noiembrie 1954, Linus Carl Pauling a primit Premiul Nobel pentru chimie. El a fost un chimist american, profesor de chimie la Institutul de Tehnologie din Pasadena (California) și s-a remarcat prin ideile sale originale asupra naturii legăturilor chimice, structurii moleculelor și aplicării mecanicii cuantice în chimie.
Născut la data de 28 februarie 1901, Pauling a absolvit Oregon State College (1922), devenind inginer chimist. A fost preocupat de analiza cantitativă, colaborând cu California Institute of Technology, luându-și doctoratul (summa cum laude) în chimie, cu mici aplicații în fizica și matematică.
În anul 1932, Pauling a publicat teoria sa detaliată privind teoria hibridizării orbitalilor și analizele privind tetravalența carbonului. După un an, a introdus conceptul de electronegativitate și scala Pauling privind electronegativitatea, putându-se pronunța asupra naturii legăturilor chimice.
Pauling și-a continuat munca, publicând articole despre structura nucleului atomului. Alături de alți biochimiști, Pauling a condus cercetarea cu raze-X modelând astfel structura proteinelor. Aceste descoperiri i-au ajutat pe savanții britanici să descopere structura în dublu – helix a moleculei de ADN.
Pauling a fost și laureat al Premiului Nobel pentru pace (1962), dar și membru de onoare al Academiei Române.
Prima sa carte, The Nature of the Chemical Bond (1939) (Natura Legăturilor Chimice), a influențat notabil chimia din secolul XX. A publicat apoi primul său tratat de specialitate, General Chemistry în patru ediții (1945, 1947, 1953, 1970) (Chimie Generală), care, în 1972, a apărut și în limba română. A scris peste 1.000 articole pentru studenți și publicul larg privind științele, viața și sănătatea.
Linus Pauling este considerat părintele biologiei moleculare.
