De nouă ani, în fiecare vară un eveniment sportiv neconvențional umple de veselie și de culoare malurile Begăi, în centrul Timișoarei. Este vorba despre Make it! Race it! Recycle it!, cursa ambarcațiunilor construite din materiale recuperate și reciclabile, organizată de Eco Stuff Romania, ce se adresează companiilor, organizațiilor, școlilor și tuturor celor care vor să își pună la bătaie creativitatea și aptitudinile pentru un mediu mai curat.

Așa cum spun organizatorii, dezvoltarea sustenabilă a comunității începe cu locuitorii ei. Toți ne putem asuma la un moment dat un rol activ, oricât de mic și să dăm startul schimbării. Aquatim s-a alăturat anul acesta, pentru prima dată, evenimentului MRR, participând la concurs cu ambarcațiunea proprie, o plută solidă, construită pe un cadru din (resturi de) conducte de canalizare, manevrată de doi vâslași și cu mândrie vegheată la prora de broscuța Bibi, mascota echipajului, tot o producție reciclată, închegată din deșeuri care, teoretic (!), nu ar avea ce căuta în canalizare.

Dificultăți au fost destule la această primă încercare, în care echipajul Bibi Riders, căci acesta a fost numele de scenă al ambarcațiunii Aquatim, dar și toată echipa mai puțin vizibilă din spatele proiectului, s-au descurcat onorabil, chiar dacă nu au ajuns pe podium. Marele câștig pentru Aquatim a fost, și toți cei cu care am vorbit au spus-o fără nicio ezitare, atmosfera, vibe-ul, spiritul de echipă, prezente nu numai la eveniment, ci pe tot parcursul proiectului, de la prima schiță pe hârtie până la linia de finiș.

Cristina Bădulescu, economist în cadrul serviciului Dezvoltare și participantă la ediții anterioare ale curselor MRR, a fost catalizatorul care a generat o adevărată reacție în lanț în rândul colegilor. Totul a pornit de la departamentul Mentenanță, povestește Cristina, unde personalul s-a oferit să se ocupe de confecționare. Cristina Borca, șef compartiment Comunicare, Adrian Popuțe, șef sector Mentenanță corectivă și Valentin Vlaicu, director tehnic au format rapid „nucleul dur”, responsabil de proiectare și implementare. Curând, echipa s-a lărgit exponențial, atrăgând colegi din domenii variate, dornici să se implice în detalii, să contribuie cu idei etc.

„Ne-am lipit cu ușurință și cumva firesc, aș spune… Aici a fost frumusețea proiectului, ceea ce a și atras așa o implicare… să vezi cum oameni de profesii diferite, din departamente diferite ale companiei lucrează împreună, au un scop comun, o motivație comună, își pun la dispoziție îndemânarea și realizează împreună ceva. Fiecare s-a orientat spre ce-l atrage mai mult. Băieții s-au ocupat de toate detaliile tehnice, de țevi, cadru, podele, îmbinări și consolidare, vâsle iar fetele au fost cu partea estetică și de imagine, spre exemplu mascota Bibi. Tot ele au venit cu ideea decorării bărcii cu stuf (n.a. cules din fostul bazin de decantare, acum o oază de biodiversitate, de la centrul Aquapic), s-au ocupat de branding, de design, de organizarea standului.”, completează Cristina Bădulescu.

Un moment cheie a fost testarea prototipului pe apă, la centrul Aquapic, un loc în care echipa, de acum deja foarte numeroasă, s-a întâlnit zilnic pentru a meșteri, inova, optimiza. „A fost important că nu ne-am oprit, nimeni nu s-a descurajat. În fiecare zi, o altă provocare. Pluta s-a scufundat sub greutatea vâslașilor, vâslele au fost greoaie, mascota a ieșit cam urâțică, sigla Aquatim nu era vizibilă… așa că am adăugat niște bidoane pentru flotabilitate, am îmbunătățit vâslele, am recolorat mutrița lui Bibi, am construit un șablon mai mare pentru siglă, practic totul a fost work in progress și team building în acea săptămână.”, mai spune Cristina.

Ana Maria Grozăvescu, șef compartiment Energetic, a integrat realizarea ambarcațiunii în tema proiectului din cadrul cursului de manager inovare pe care-l urmează. Ana a urmărit îndeaproape fazele de proiectare și testare și a venit în weekend la competiție să-și susțină colegii și să ne reprezinte la standul de companie. Am întrebat-o care a fost motivația și cu ce impresii a rămas. „Nu am mai participat niciodată la așa ceva, a fost extraordinar și cu siguranță, voi veni și la anul. Am simțit conexiunea, acel feeling de echipă, m-am întâlnit față în față și am stat alături de colegi pe care îi știam după nume, de la telefon, din corespondența e-mail… am simțit că ies dintr-o carapace…” a spus, nu fără emoție, Ana, care și-a propus să vină la anul cu Vlad, fiul ei în vârstă de șapte ani, mare iubitor de natură și de sport.

Pe malul Begăi, o „pată” de tricouri albastre și-a făcut apariția când a venit rândul lui Bibi Riders, singura barcă din competiție cu doar doi vâslași. Dacian Bârza și Lucian Gheorghevici, din echipa Detecții pierderi, sportivi pasionați în timpul liber, au fost încurajați cu mult suflet de colegii din proiectul „cu barca” sau veniți pur și simplu să vadă cursa și pentru susținere. Au tras din toate puterile să învingă inerția plutei, care s-a dovedit, prin comparație cu ambarcațiunile echipelor mai experimentate, mult prea masivă pentru acest gen de încercare. I-am văzut navigând printre balize, cu o expresie de „nu ne lăsăm” pe figură, i-am regăsit la finiș, obosiți, dar mulțumiți că și-au încheiat misiunea și le-am spus ce urmau să audă în scurt timp de la zeci de colegi. „Bravo, băieți!”

Printre emoțiile puternice, iscate din atmosfera de competiție, am strecurat întrebarea: Mai venim și data viitoare? Ce facem altfel, mai bine? „La anul câștigăm! Fac eu barca. Tot din tuburi, dar mai lungă, mai hidrodinamică”, a spus hotărât Bogdan Murariu, inginer hidrotehnist la Stația de tratare Bega.

„Mai mulți vâslași, barcă mai ușoară și o temă care să ne unească pe toți mai bine.  Fără să fi greșit deloc cu Bibi, ea se potrivește cu ce facem noi, cu partea de educare și conștientizare, cu campaniile anti-poluare canalizare, va trebui să lucrăm mai mult și să fim mai creativi data viitoare, pentru că tema bărcii și aspectul estetic contează la votul publicului și votul juriului”, a fost de părere Cristina Bădulescu.

Încheiem aici o poveste care se arată a fi de fapt începutul unei frumoase povești, căci după câteva săptămâni de eforturi, dureros nevalidate în câteva minute de competiție, oameni diferiți, din departamente diferite, sunt deja motivați să încerce din nou, sunt hotărâți să o ia de la capăt, știu ce au de făcut. Cu zâmbetul pe buze.