Continuăm prezentarea obiceiurilor interesante de Crăciun ale semenilor noştri din toată lumea.
În Norvegia, în Ajun de Crăciun, locuitorii dau zor nevoie-mare să ascundă toate măturile de prin casă pentru ca spiritele rele sau vrăjitoarele să nu pună mâna pe ele şi să le folosească drept mijloc de transport aerian.
În Islanda, cea atât de bogată în zăpezi, nu-i de glumă : vin nu unul, nu doi, ci taman treisprezece Moşi Crăciuni! Perindarea acestor Moşi incepe cu 13 zile înainte de data Crăciunului, venind şi lăsând zilnic în ghetuţe daruri pentru copilaşi – constând, fireşte, mai ales în dulciuri. Cei care însă nu au fost prea cuminţi nu mai primesc dulciuri, ci primesc drept pedeapsă un… cartof.
În Elveţia, moşul poartă numele de Samichlaus şi, pe lângă cadouri, mai aduce şi întreg pomul de Crăciun. Crăciunul este, totodată, şi sărbătoarea ridichilor împodobite, distingându-se o tradiţie denumită “Parada ridichilor luminate”, în cadrul căreia copiii scobesc leguma şi o împodobesc, apoi, cu steluţe, clopoţei, brăduţi. Ridichile astfel împodobite se completează apoi cu câte o lumânare; seara, părinţii şi copiii pornesc, cu ridichile luminate spre curtea şcolii, unde se cântă colinde şi cântece tradiţionale de Crăciun.
Şi în Mexic există tradiţii legate de ridichi – Festivalul Ridichilor din 23 decembrie, care precede Crăciunul. Sunt folosite ridichi de mărimi cât mai mari care sunt sculptate atât cu figuri biblice cât şi din mitologia aztecă, ridichi sculptate ce ulterior sunt expuse pentru a fi admirate.
În S.U.A sunt destule regiuni în care există tradiţia murăturii din pomul de Crăciun. Astfel, cel din urmă ornament care se agaţă în pom este un castravete murat sau un glob de formă şi culoarea unui castravete, care este agăţat într-un loc mai ascuns privirii ; în dimineaţa Crăciunului, copilul care va reuşi să găsească « murătura » se spune că va avea noroc şi va primi un cadou în plus. Se pare că aceasta ar fi o mai veche tradiţie germană care s-a pierdut de pe bătrânul continent, dar a fost preluată şi păstrată din generaţie în generaţie în anumite zone ale Statelor Unite.
În Noua Zeelandă, copacul ce se împodobeşte de Crăciun nu este bradul, ci se numeşte “Pohntokawa”. Masa tradiţională de Crăciun se aseamănă cu cea englezească şi este completată cu o faimoasă, deja, prajitură din bezea, kiwi, căpşuni şi frişcă, denumită “Pavlova” sau “Pav”, după numele balerinei ruse Anna Pavlova. Se spune că prăjitura a fost creată în onoarea acesteia, în timpul unuia dintre turneele în Australia şi Noua Zeelandă, din anii ’20. Neo zeelandezii au, în fapt, două Crăciunuri, unul tradiţional, în 25 decembrie, şi celălalt, în iulie, când este iarnă în emisfera sudică.
În Jamaica, se întâlnesc numeroase tradiţii de Crăciun, având în vedere confesiunile religioase vaste – catolici, baptişti, budişti – păstrate de sute de ani şi adaptate obiceiurilor înaintaşilor, îndeosebi imigranţi. Aici, se aud colinde şi pe ritm de reggae, iar la masa familiei se servesc preparate din carne de bou şi capră picantă.
Indiferent de simboluri, tradiţii sau legende, Crăciunul în lumea largă înseamnă acelaşi lucru pentru toţi: iertare, compasiune, înţelegere, iubire necondiţionată. Căci, dacă există o perioadă în an, în care să ne putem exersa calităţile, deci plusurile umane, aceasta este. Să ne bucurăm de ea!
Crăciun fericit…, în toate limbile şi colţurile Babilonului!