Tematica de prevenție/ intervenție în caz de incendii este, la nivel oficial, în Timiș, de actualitate

zero, în condițiile în care pericolul focului este unul real, iar pregătirea decidenților una vitală.

Recent, la sediul Aquatim SA, s-a desfășurat întâlnirea periodică a reprezentanților ISU Banat cu cei ai instituțiilor și operatorilor economici, întâlnire girată de conducerea instituției responsabile cu situațiile de urgență.

Discuțiile au vizat și apropiata Zi a Pompierilor, sărbătorită pe 13 septembrie, dar și diverse metode, studii de caz sau analize. Au susținut prezentări mai mulți reprezentanți ai instituțiilor prezente.

 

Ing. Ioan-Dorel MARIȘ – “Metode de evaluare a riscului de incendiu la clădiri și instalații. Studiu de caz.”

Lt. ing. Cătălin Adelin PACALA – “Analiza intervențiilor ISU “BANAT” al județului Timiș în primele 8 luni ale anului 2014 și măsuri de prevenire.”

Lt. ing. Cătălin Constantin COSACU – “Sisteme și echipamente moderne de salvare a persoanelor din clădiri înalte în caz de incendiu.”

Tehn. Dragoș CIORTIN – Aplicația OpenStreetMap, instrument GIS în sprijinul managementului situațiilor de urgență.”

 

Pompierii, de la cohortele de vigiles la inspectoratele moderne ale situațiilor de urgență

 

Pe 13 septembrie se împlinesc 166 de ani de la bătălia de la Dealu Spirii. Ostașii Companiei de Pompieri din București și infanteriștii au dus o luptă grea cu miile de ieniceri și spahii ai oastei otomane, venită să înăbușe mișcarea revoluționară pașoptistă. Din cei peste 100 de morți și toți atâția răniți, majoritatea jertfelor a fost dată de pompieri. Dealu Spirii a devenit, astfel, un simbol al jertfei supreme pentru arma Pompieri.

Veteranilor de la 1848 li s-a acordat prima decorație militară românească, Pro virtute militari. Momentul istoric de la 13 septembrie 1848 a fost oficializat în documentele instituționale postbelice, fiind desemnat ulterior ca Ziua Pompierilor din România în toate documentele de funcționare ale Corpului Pompierilor Militari.

Istoria celor care ne apără de foc este una interesantă și fascinantă; ea începe din antichitate când în orașele Imperiului Roman funcționau cohorte de vigiles, însărcinate cu supravegherea modului în care era folosit focul și cu intervenția în caz de incendiu, continuă cu echipele de intervenție orghanizate de bresle, din Evul Mediu și ia o formă organizată, de tip militar, după declanșarea unor incendii majore în Principatele Dunărene.

În 1835, la Iași, apare prima unitate de pompieri militari din România. În 1845 apare și la București o structură similară, cu efective mai mari de militari pompieri. În 1912 se înființează Inspectoratul Pompierilor Militari, în 1948 se pune problema existenței unei companii de pompieri în fiecare capitală de județ, în 1953 se înființează inspecțiile regionale de prevenire a incendiilor.

De-a lungul istoriei, pompierii s-au dezvoltat, modernizat, astfel că inspectoratele de urgență au ajuns să desfășoare activități complexe, adaptate, evident, comunității în slujba cărora se află.