Într-o forfotă mondială continuă, generată de interese financiare și economice majore, în care miliardele de euro, dolari sau yeni se fac tot mai greu, călcatul pe cadavre a devenit un lucru banal, iar tupeul o condiție obligatorie. Exclusiv în opinia afaceriștilor mamuți, nu și a oamenilor cu principii…

Dacă, până acum, apa a fost ferită de molima foamei de bani, de vreo doi ani, s-au găsit câteva minți „luminate ”, prea puțin sau deloc interesate de ceea ce numim drepturi ale omului și de legislația aferentă acestora. Astfel că au emis opinii cât se poate de oficiale și vocale, cum că apa nu e cu nimic mai specială decât orice alt bun, poate și trebuie privatizată și comercializată, ulterior, populației la prețuri decise de acești giganți economici cu nume chiar sonore.

Vara lui 2014 a fost măcinată de un scandal imens, din clipa în care firma care ar trebui să se ocupe mai mult de E-urile din ciocolatele și napolitanele proprii, Nestle, s-a gândit să sară pârleazul într-un domeniu nou, aducător de bani gârlă!

Peter Brabeck, fost CEO al companiei Nestle: „Azi oamenii cred că tot ce vine din natură este bun. Asta reprezintă o mare schimbare deoarece destul de recent am învăţat că natura poate fi nemiloasă (…) Este o întrebare dacă ar trebui să privatizăm rezerva de apă a populaţiei şi sunt opinii diferite legate de acest subiect. Este prima pe care eu o consider extremă şi este reprezentată de ONG-uri care ne bombardează cu mesaje prin care declară apa … un drept public. Asta înseamnă că orice fiinţă umană ar trebui să aibă acest drept, să aibă acces la apă, şi asta e o soluţie extremă. O a doua variantă este aceea că apa este considerată produs ca oricare altul şi ca orice alt produs ar trebui să aibă o valoare de piaţă. Personal, eu cred că este mai bine să dăm unui produs o valoare pentru a şti cu toţii că el are o valoare şi atunci să luăm măsuri specifice pentru acea parte a populaţiei care nu are acces la apă şi aici sunt mai multe posibilităţi. Accesul la apă NU ar trebui să fie un drept public”…

Declarațiile au fost făcute într-un context mai larg de presiuni, făcute asupra reprezentanților Comisiei Europene, pentru ca forul european să emită o lege privitoare la concesiunile de apă. Prima „victimă ” a companiilor dornice să intre în afaceri cu resursa naturală zero a Terrei este Germania, că doar premianta Bătrânului Continent are numeroase resurse.

Un milion de cetățeni au spus STOP intenției de privatizare a unui drept al omului

Ce n-au anticipat însă aceste firme este reacția vehementă a nemților, chiar violentă, de împotrivire publică la un astfel de afront. Cetăţenii germani, revoltaţi de decizia de privatizare a sectorului apei au strâns aproape un milion de semnături pentru petiţia Apa este un drept al omului, în cadrul Iniţiativei cetăţenilor europeni. Petiţia a fost introdusă prin Tratatul de la Lisabona şi permite unui număr de cel puţin 1.000.000 de cetăţeni ai UE să prezinte Comisiei Europene o propunere în vederea modificării legislaţiei europene într-un anumit domeniu. Petiţia cere ca instituţiile europene şi statele membre să fie obligate să se asigure că toţi oamenii au dreptul la apă şi canalizare şi că alimentarea cu apă şi gestionarea resurselor de apă să nu facă obiectul normelor pieţei interne, iar serviciile de apă să fie excluse de la privatizare. „Este de datoria noastră să ţinem cont de îngrijorările exprimate de un număr atât de mare de oameni. Astfel, cea mai bună soluţie pare a fi eliminarea apei din domeniul de aplicare a directivei privind concesiunile”, a afirmat comisarul european Michel Barnier.

Dreptul la apă potabilă, un drept al omului

Comisia Europeană a retras imediat propunerea. Precizarea esențială este că Adunarea Generală a ONU a recunoscut că accesul la apă de calitate şi la instalaţii sanitare este un drept al omului. După 15 ani de dezbateri pe această temă, 122 de ţări au votat în favoarea proiectului de rezoluţie elaborat de Bolivia, în timp ce 41 s-au abţinut de la vot. Potrivit textului, „dreptul la apă potabilă de calitate şi la instalaţii sanitare este un drept al omului, indispensabil dreptului la viaţă”. Potrivit rezoluţiei, 884 de milioane de persoane din întreaga lume nu au acces la apă potabilă de calitate, iar peste 2,6 miliarde nu dispun de instalaţii sanitare de bază. În plus, aproximativ două milioane de persoane, majoritatea copii, mor anual din cauza unor boli asociate cu consumul de apă şi lipsa instalaţiilor sanitare.

Foto: Clean and Safe Drinking Water by Save the Children USA
www.flickr.com/photos/uncultured