Bienala Națională de Fotografie Imago 2014, cu tema APA, organizată de Asociația Fotografică timișoreană f:5,6, a ajuns în luna februarie la Aquatim. La sediul societății din Timișoara, de pe strada Gheorghe Lazăr nr. 11/A, a fost vernisată, în 18 februarie, expoziția FRAGMENTARIUM, o selecție de 26 de lucrări, din cele 63 ale salonului de fotografie Imago 2014, expuse la sfârșitul anului trecut la Muzeul Banatului, la mansarda Bastionului Theresia.

Există un singur motiv pentru care salonul a ajuns la Aquatim în versiunea Fragmentarium și acesta este mărimea spațiului expozițional disponibil. Cu toate acestea, selecția realizată cuprinde lucrări de la toți fotografii participanți la această ediție a Bienalei, 23 la număr. Bineînțeles, un loc special a fost rezervat fotografiilor câștigătoare – „Pastel cu apă” de Gabriel Tihoi (locul I), „Perspectivă” de Mihaela Jurca (locul II) și „Forme” de Florin Flăcău (locul III).

Onuț Danciu, unul din fondatorii Asociației f:5,6 și inițiator al salonului de artă fotografică, a dat detalii despre organizarea manifestării: „Bienala este deschisă fotografilor din toată țara, deși, este adevărat, am avut participanți mai mult din zona Timișoarei. Este o competiție, criteriile de selecție sunt riguroase, se jurizează fotografiile și nu oamenii, numele participanților sunt cunoscute abia după încheierea etapei de selecție. Membrii juriului au analizat lucrările individual, pentru a nu se influența între ei, şi fără a cunoaște autorii fotografiilor.” O competiție corectă, cât mai obiectivă, este un lucru important într-o lume dominată de like-uri, explică Onuț Danciu.

În ceea ce privește alegerea temei, aceasta nu este întâmplătoare. Organizatorii au amintit că există o continuitate, aceea a elementelor naturii, la prima ediție tema fiind focul, după cea prezentă, a apei, urmând să fie abordate aerul și pământul. Apa, tema ediției actuale a salonului de fotografie, leagă firesc Aquatim de inițiativa Asociației f:5,6. Dincolo de asocierea imediată, dată de apă, element plin de încărcătură simbolică, dar și o prezență de neînlocuit în cotidian, Aquatim s-a implicat în acest eveniment așa cum s-a implicat de-a lungul timpului și în alte manifestări culturale.

Ce ne face să apăsăm pe declanșator?

La vernisaj a venit să vadă sau să revadă frumoasele imagini un public numeros, compus din iubitori ai fotografiei, fotografi și… curioși.

Gabriel Tihoi, premiat al actualei ediții a bienalei, vorbește despre locul fotografiei și al fotografului în lumea super-tehnologizării și vitezei informaționale, și, nu în ultimul rând, despre relația sa specială cu fotografia: „Observ, zi de zi, cum de pretutindeni apar imagini extraordinare. Nu mai cred de mult în dogmaticele cel mai bun fotograf sau cea mai bună imagine. Totul se rezumă la o fracțiune de timp, acel tempus fugit, care, în fond, ne definește pe toți în mod existențial. Poate că astăzi am surprins o imagine foarte bună sau am fost martorul unui eveniment deosebit, însă asemenea momente se consumă în permanență, oriunde pe glob. Fiecare dintre noi poate realiza imagini cu adevărat deosebite. De multe ori, diferența între o imagine bună și una extraordinară este mică, foarte mică, se poate măsura în secunde sau milimetri. Sau, altfel spus, în capacitatea fiecăruia de a surprinde și separa formidabilul din entropia crescândă a spațiului cotidian.”

Într-adevăr, să te „înarmezi” cu un aparat foto și să pleci la „vânătoare de imagini” a devenit un fapt banal, la-ndemâna oricui. Poate și de aceea e din ce în ce mai greu să facem diferența între amatori și profesioniști, pasiunea și priceperea investite în realizarea unei fotografii fiind, până la urmă, cele care au un cuvânt hotărâtor de spus. Ceea ce ne face însă să apăsăm pe declanșator, motivația care ne împinge să imortalizăm, la propriu, clipa, ar putea fi „busola de aur” care să ne confirme că suntem pe direcția bună.

Gabriel Tihoi fotografiază cu multă plăcere mesteșugari, continuatori ai tradițiilor străvechi, dar este la fel de atras de peisaje sau de fotografia de stradă. „Mai nou, obiectivul camerei mele este cu preponderență îndreptat către fetița mea de un an și jumatate. Ea a devenit muza mea…”, mărturisește fotograful. „Ceea ce reprezintă pentru mine fotografia încep abia să întrevăd, de fapt, cred că este în primul rând o revelare a unui adevăr interior… Profesorul care mi-a consolidat pasiunea pentru fotografie spunea că atunci când ne expunem fotografiile este ca și cum ne-am plimba despuiați printre cei care ne privesc. Poate că, la început, acum cinci ani, era doar scânteie, doar pasiune, însă astăzi, fotografia înseamnă pentru mine, în primul rând, un act de responsabilitate și responsabilizare, o trebuință de a împărtăși lumii realitatea, adevărul și, de ce nu, frumosul”, a adăugat Gabriel Tihoi.

Iar căutarea frumosului și a adevărului sunt cu atât mai necesare acum, când sunt din ce în ce mai puțin prețuite, după cum observă, cu regret, Onuț Danciu:„Trăim un declin al artei, spune un filosof englez… Din păcate, un lucru pe care l-am constatat în fotografie, în ultimii ani, este că oamenii nu mai caută frumusețea, ci caută să atragă atenția, caută să șocheze.”

Avem nevoie de frumusețe și de adevăr, așa cum sunt ele relevate prin artă, pentru a afla mai multe despre noi înșine, unii despre alții și despre ceea ce ne înconjoară, cât și pentru a ne împărtăși din această cunoaștere. Într-un fel, avem nevoie de toate acestea așa cum avem nevoie de apă.