Criza mondială a apei, despre care se discută din ce în ce mai des în ultimii ani, generează, pare-se, noi scenarii, deloc optimiste, legate de posibile alte probleme majore ce decurg de aici. Spre exemplu, celebra publicaţie Business Insider susţine că deficitul de apă a devenit o sursă de conflict în continuă expansiune şi un factor cert de creştere a preţurilor alimentelor. În paralel, un alt raport occidental recent scrie, negru pe alb, ce sectoare, companii sau alimente vor fi cel mai serios afectate de anunţata criză a resurselor de apă. Nici ruşii nu se lasă mai prejos, astfel că Rossijskaja Gazeta aruncă în spaţiul public o predicţie înfricoşătoare: între anii 2035-2045, cantitatea de apă potabilă pe care o consumă omenirea va fi egală cu resursele existente!
Statisticile Organizaţiei Naţiunilor Unite arată că, în prezent, 700 de milioane de oameni din 43 de state se confruntă permanent cu deficitul de apă, riscul cel mai mare înregistrându-se în Orientul Mijlociu, Asia Centrală şi Africa de Nord. Aproximativ o şesime din populaţia de pe glob nu are acces la apă potabilă, iar o treime la apă pentru nevoile casnice.
Luând în calcul apa folosită pentru realizarea unei tone de alimente, Businessinsider.com a publicat o listă a acestora, care vor dispărea primele, ca urmare a crizei mondiale de apă:

Carnea de vită are o componentă de apă de 42.500 m3/tonă
Hamburgerii: 16.600 m3/tonă
Carnea de oaie: 6,1000 m3/tonă
Brânza: 5,000 m3/tonă
Puiul: 4,600 m3/tonă
Carnea de capră: 4,000 m3/tonă
Orezul: 3,450 m3/tonă
Ouăle: de 3,300 m3/tonă
Nuca de cocos: 2,500 m3/tonă
Soia: 1,550 m3/tonă
Apocaliptic sau nu, scenariul poartă cu sine un mare adevăr: criza apei este cel mai mare pericol existent la ora actuală. Că există spectrul dispariţiei din meniuri a hamburgerilor sau a fripturilor, haideţi să fim serioşi, ar fi cea mai mică problemă, că s-ar putea, însă, ca zone importante din industria alimentară să se clatine şi preţurile s-o ia razna, aici, deja, sună rău, dacă nu dramatic. De aceea ONU şi numeroase alte foruri internaţionale trag semnale de alarmă puternice, ori de câte ori au ocazia, pentru ca toţi cei care ştiu ce înseamnă această resursă vitală să aibă grijă de ea, iar cei care nu înţeleg încă să deschidă larg ochii şi mintea pentru a o preţui şi apăra!