Fiecare început de an aduce cu sine o stare de melancolie, să-i zicem, o rememorare mentală a ceea ce n-ai apucat să faci, în cel trecut, dar îți promiți că vei reuși acum, o mulțumire complexă, adresată celor care ți-au făcut viața frumoasă și ți-o vor face în continuare, fie că sunt colegi sau prieteni, o așezare a gândurilor și a perspectivelor.
Compania noastră, Aquatim SA, are peste 900 de angajați, este dinamică și atractivă, orientată, din start, către oameni. Cu bunele și relele lor, cu fericirea sau necazul fiecăruia în parte, cu empatia care se simte, dacă vrei s-o simți.
La început de 2018, în numele echipei Aquatim SA – sunt convinsă!, lansez un imens MULȚUMESC unui om special, pe care, simplu, îl iubim!
Vasile Cioc sună impersonal, noi îl știm drept Vasilică! E prietenul de temelie, de zile bune și de zile rele, în momente de rateuri sau de targeturi atinse, e o constantă ce nu se schimbă și nu se va schimba vreodată. Vasilică te înveselește, dacă afară-i gri, te energizează, dacă nu ți-a ieșit ceva. E omul bun! Nu bun la toate, deși e valabil și acest aspect. E bun, pentru că asta-i structura lui, așa s-a născut, asta transmite, așa-și trăiește viața.
La cei…câți???? 52 de ani, pe care chiar nu-i arată, Vasilică-mi spune, rușinat – așa-s oamenii buni! – că din Aquatim vrea să iasă la pensie. Lucrează aici din 1989, ca îngrijitor, dar eu sunt convinsă că el e îngrijitor de suflete!
- Ce faci, tu, Vasilică, în timpul liber?
- „Muncesc”.
Vasilică n-a văzut niciodată marea. Ultima excursie a fost pe când era elev de liceu, dar n-a fost acolo, ci undeva pe aici, aproape de oraș.
- Ai vrea să vezi marea, Vasilică?
- „Pffff, nici nu mă gândesc la așa ceva, nu știu cum e, cum ar fi”.
În ceea ce-l privește pe acest 2018, anunțat ba greu, ba fatalist, ba imprevizibil, Vasilică știe clar că va fi bun. De ce n-ar fi, vorba lui?
„Să fim sănătoși, să putem munci, să avem noroc și…pusi, pusi, pân’ la pensie!”
În lumea lui, deloc mică, deloc strâmtă, Vasilică-și trăiește viața simplu. Fără planuri imposibile, fără vise deșarte. E atât de fericit! E atât de…molipsitor!
Mulțumim, Vasilică, ești camaradul nostru…și pân’ după pensie, te asigur!