La cei 37 de ani, pe care și-i poartă cu seninătatea unui licean, Mihai Grozăvescu demonstrează că poziția pe care o deține în cadrul Aquatim – adjunct șef UIP-POIM- este una îndelung „muncită”, pentru că poți îmbina fericit tinerețea cu performanța/implicarea/profesionalismul!

Absolvent al Facultății de Electrotehnică din cadrul Universității Politehnica Timișoara, Mihai al nostru bifează 13 ani norocoși de Aquatim, companie în care a intrat, imediat după absolvire. A avut un start frumos și motivant, urmat de un parcurs firesc până la urmă pentru un politehnist deștept: Biroul Energetic, ISCIR, Metrologie,  asistent manager la Biroul Comunicare, responsabil contract de lucrări UIP, adjunct șef UIP-POIM.

În Aquatim se regăsește, aici își încearcă limitele, zi de zi. Amănunt esențial: în Aquatim, Mihai Grozăvescu și-a găsit perechea! Are, de acum, și responsabilități personale majore, de tată de băiat! Le îmbină perfect cu pasiunea pentru mountainbikeing sau datu’ cu bițigla la munte – după propria-i definiție! Pentru Mihai, acest sport extrem…nu e extrem deloc, nu e o modalitate de refulare, ci una de încărcare a bateriilor. Nici “urmele” lăsate de hârtoape, poteci sau crengi, pe propriul corp (sic!), fașe, ghipsuri și alte cele acareturi medicale, nu-i pot opri setea de adrenalină, căci la pasiuni nu renunți! Niciodată!

Vorba lui, „important este că, după fiecare tură de biciclit, vin la lucru plin de energie, cu mintea limpede”!

Vorba mea, important este că reșițeanul nostru e tonic, pozitiv și empatic! Unde mai pui că, atunci când merităm, ne tratează cu cea mai bună zacuscă din euroregiune! (Mulțumim frumos, doamna Grozăvescu!).

 

De ce Aquatim, Mihai?

„Sunt sigur că așa a fost să fie și… e foarte bine! Imediat după absolvirea facultății, am venit aici, am dat concurs și am intrat. Sunt 13 ani frumoși, în aceeași atmosferă caldă, într-o mare familie! De fapt, asta mi-a plăcut din start, să lucrez în echipă, să creăm împreună, să fim buni colegi. Suntem buni colegi! Vin cu plăcere la lucru și cu asta am spus totul! Profesional, este ceea ce mi-am dorit, provocările zilnice nu sunt ușoare, dar exact ăsta e tot farmecul! Mi-a plăcut și îmi place să lucrez cu oamenii”.

Nu te-a tentat vreodată mirajul multinaționalelor?

“Chiar nu! Poate că am avut, inițial, idei preconcepute despre instituțiile de stat, ca mulți alții, dar, odată angajat aici, intrat efectiv în pâine, am constatat că nu există niciun motiv care să mă determine, la un moment dat, să caut altceva. Nu vreau altceva! În Aquatim m-am specializat și format, într-o anumită perioadă am lucrat și pentru Fundația Aquademica, la proiecte interesante, cu oameni pe măsură. A fost, în egală măsură, motivant și captivant.

Care sunt provocările actuale ale domeniului de alimentare cu apă? Cum sunt gestionate în Occident, cum le gestionăm noi?  

“La fel! Bine, să zicem că ar fi o diferență, au legi mai bune și un sistem mai optimizat. La noi sunt mai numeroase. Necesarul României, de investitii pe partea de mediu, este uriaș, pentru a ajunge la standardele europene impuse. De aceea, domeniul național este mult mai dinamic si mai plin de provocări. Un exemplu elocvent: trebuie să investim în localitățile mici, cu peste 2000 de locuitori, în proiectele actuale, concret în rețele de apă și canalizare. Vorbim despre un proiect major, care acoperă 45 de unități administrativ teritoriale și un total de 180 milioane de euro! Revenind la întrebare, le gestionăm cu…sudoare!”.

Ce caută sportul extrem în viața ta?

„Fiecare își găsește sursa de energie, după bunul plac. Una-i bicicleta, alta-i sportul extrem. Mountainbikeingul poate fi un mod foarte bun de a-ți încărca bateriile, de a lua contact cu natura și de a lega prietenii. De 10 ani îl practic și mă face fericit! Am avut destule accidentări, clavicula în ghips, mâini rupte, picioare, trei accidente mai mari și…nenumărate minore… Particip la concursuri, Enduro-mtb și multe altele. Recent, am descoperit  că la fel de interesantă poate fi și partea de organizare a lor, m-am implicat în astfel de activități, la Reșița, de la săpat poteci până la dat startul concurenților, c-așa-i în sport! Unii ar spune că sunt nebun, cheltui o grămadă de bani pe biciclete, mă dedic total! Totuși, îmi cântăresc riscurile și cred că am un cântar foarte bun! N-am să-mi sparg capul niciodată, pentru că am cască!”.

Ești fericit?

“Prin definiție, sunt un tip fericit! Nu sunt multe lucruri care mă pot doborî, pentru că am învățat în anii ăștia că sunt puține lucruri care merită să te nefericească!”.