Nu mai e nicio noutate pentru nimeni că planeta noastră are nevoie de protecție sporită împotriva “cotropitorilor” poluării, odată ce ne dă semnale disperate, zi de zi. Teoretic, ea luptă pentru…viața ei, practic, rezultatele nu sunt încurajatoare. Schimbările climatice dramatice ne demonstrează asta, cu o forță de nedescris. Țările odată tropicale devin ceva ce greu se mai poate defini, cele reci…mediteraneene, într-un carusel meteo pe care nimeni nu îl mai poate anticipa. Ozonul este, cert, amenințat, păcat că nu poate striga…
Stratul de ozon protejează pământul de radiațiile ultraviolete, care pot cauza cancer de piele și cataractă și pot distruge plantele.
Specialiștii lumii și-au întețit întâlnirile și mesajele, pentru a da tot lumii de înțeles că așa nu se mai poate. Planeta noastră albastră e pe un drum ireversibil, iar dacă nu realizăm cu toții că poluarea majoră pe care o producem ne închide orizontul, secundă de secundă, viitorul nu are cum să sune bine.
Într-o concertare de forțe internaționale, s-a luat decizia interzicerii chimicalelor distrugătoare și rezultatele au apărut imediat: gaura din stratul de ozon s-a micșorat cu 20%!
„Vedem foarte clar că scade nivelul de clorofluorocarburi (CFC) din gaura de ozon și că diminuarea ozonului este mai mică datorită acestui fapt”, susține reprezentantul Goddard Space Flight Center al NASA.
O gaură în acest strat a fost descoperită în anii ‘80 și pusă pe seama clorofluorocarburilor. Deși ea se micșorează, oamenii de știință avertizează că va fi nevoie de decenii pentru ca substanțele nocive să părăsească atmosfera. Clorofluorocarburile se mențin între 50 și 100 de ani, astfel că perspectiva dispariției găurii nocive atinge intervalul 2060-2080…
Un detaliu critic a fost oferit de către specialiștii implicați în realizarea studiilor pe acest subiect: emisiile de CFC care distrug stratul de ozon provin de la fabrici chinezești.
Un alt detaliu, la fel de ironic: unele țări au început să producă din nou CFC cu încălcarea dreptului internațional! Conform datelor din 2018, Asia de Sud-Est este indicată drept posibilă sursă “neagră”, ca urmare a fabricării de spumă, dar și a reciclării necorespunzătoare a frigiderelor. CFC-ul poate exista într-un stingător de incendiu sau într-un frigider vechi, care se află la un depozit de deșeuri. Și astfel unele dintre aceste substanţe se scurg.
Ca o concluzie, analiza pe patru ani a Protocolului de la Montreal – o interdicţie din 1987 a gazelor industriale care distrug fragilul strat de ozon aflat la mare altitudine – a constatat o scădere pe termen lung a substanţelor din atmosferă care distrug ozonul şi un proces de refacere – aflat în plină desfăşurare – a ozonului din stratosferă, ceea ce indică faptul că mai există speranță! Ea poate fi întreținută exclusiv de noi, oamenii planetei, cu eforturi majore. Să le facem!
