Ionică pentru noi, căci diminutivul i se lipește de minune chipului senin și ochilor albaștri, bașca tinereții pe care doar el o contestă (sic!), e, dincolo de funcția importantă pe care o duce pe umeri, un coleg de pus pe rană. Și un soț tot așa! Ca să nu mai spun de tată, aici poate confirma fiica sa, Mădălina Maria, ceea ce și face, de altfel, de vreo 16 ani!

Nu foarte ușor de abordat – din modestie – nici chiar atât de greu – din prietenie, deci mulțumesc! – șeful Serviciului Achiziții Publice din Aquatim, Ion Benghia, merită, vă asigur, un loc frumos în rubrica Un pic de Vorbă, căci are ce transmite.

În primul rând, emoția unui om care s-a luat la trântă cu viața și a ieșit întotdeauna câștigător, apoi experiența celui care a înțeles că…truda e obligatorie, sacrificiile sunt în fișa personală a celor care vor să fie percepuți drept învingători și nu în ultimul rând liniștea conferită de un trimvirat personal fericit.

De loc din Domașnea cea recunoscută pentru oamenii ambițioși și gospodari pe care i-a dat și îi dă în continuare, Ionică Benghia e plecat de acasă de la 14 ani. Aici stă cheia vieții lui, căci intratul ăsta brusc în realitate l-a determinat să învețe…tot: școala profesională de la Reșița i-a adus o meserie, pe care a practicat-o de la…15 ani, „autogospodărirea” impusă forțat i-a adus perfecționarea în arta culinară și nu numai – “Găteam orice, de toate, de la ciorbe, la tocănițe, mâncăruri mai simple, mai complexe, dar bune! Deși, dacă stau bine să mă gândesc, prima mea mâncare, ciorba de cartofi, învățată de la mama, nu l-a prea impresionat pe prietenul cu care am mâncat-o…de foame, însă, am mâncat-o pe toată!” – iar facultatea, ulterior, așezarea frumoasă a experienței personale și profesionale într-o ecuație fericită.

Din 1996, Ionică este în Timișoara, o perioadă a lucrat într-o firmă privată ca director comercial, iar din 2011 lucrează în Aquatim, în domeniul achizițiilor publice. Din mai 2019, este șeful Serviciului Achiziții Publice (are în subordine Achizițiile mari, achizițiile directe și aprovizonarea), preluând ștafeta de la regretatul nostru coleg, Cornel Șchiop. Ce coincidență minunată: albastrul ochilor celor doi este…identic, unic, infinit.

“Cornel a fost modelul meu, mentorul meu! M-a învățat atâtea, cu răbdare și atenție. Vorbim despre un Serviciu greu, complex, cu o legislație nu întotdeauna foarte prietenoasă, dar eforturile comune, șef-echipă, duc întotdeauna la un rezultat pozitiv! Echipa este esențială. Dacă ai o echipă bună, 90% dintre probleme sunt rezolvate, iar eu o am!“, ne spune Ionică.

Șeful Serviciului Achiziții Publice se regăsește perfect în ceea ce face, într-o atmosferă plăcută, alături de colegi buni și implicați.

“E o familie, aici! Nu e doar o vorbă frumoasă, e realitate! Muncim împreună ca într-o familie autentică și este ideal. Acum, sper să duc până la capăt, cu bine, desfășurarea achizițiilor din fonduri europene (POIM), un proiect mare, greu, dar atât de interesant. E cea mai mare provocare profesională proprie!”, mai povestește Ionică.

Legat de familie, colegul nostru este…atât de fericit! Claudia, soția lui, este jumătatea aceea perfectă, ca-n filme, iar, împreună cu Mădălina, trio Benghia poate, cert, afirma că a găsit rețeta împlinirii totale, deci a familiei ideale.

Se emoționează când vorbește despre comorile lui, ceea ce e cu atât mai frumos: “E tot ce-i mai important în viață, da, e TOTUL! Când ai o familie unită, alături, ești realizat, fericit, liniștit, mulțumit cu tot ce vine peste tine, căci vine întruna…Trăim vremuri în care stresul ne acaparează aproape în totalitate, dar haideți să nu uităm de repere! Când ajung acasă, las toate problemele în fața ușii, chiar dacă e greu. E obligatoriu, însă! Și să știi că se poate. Faptul că sunt împlinit personal, că am o familie care mă înțelege și susține…e vital!“.

Tinerețea sa “culinar multifuncțională” l-a adus, acum, într-un punct în care se poate bate cu orice bucătar, căci Ionică știe să gătească absolut de toate. Că-i ciorbă, că-i gulaș, că-i desert, nimic nu-l învinge. Nici nu-l frustrează, că doar e băiat inteligent.

„De ce să te deranjeze să gătești acasă, pentru sau împreună cu familia ta? E o bucurie enormă. Dincolo de asta, consider că a-ți ajuta soția, și la bucătărie, e o dovadă de  iubire matură. În weekenduri, gătim, frecvent, împreună, cu drag, de toate! E unul dintre momentele în care suntem împreună, deci e unul dintre cele mai frumoase momente!”, povestește, zâmbind cald, Ionică Benghia.

E clar, atunci, de ce Claudia a “scăpat” voit un compliment minunat, în timpul interviului: “Este soțul ideal!”, căci este.

Familia Benghia trăiește frumos pentru frumosul care încă a rămas în jur. Provenind ambii din județul Caraș-Severin, sunt dansatori desăvârșiți de…brâu, dar nu numai. Ionică știe și Ardeleana, și Hora, și Doi, dar mai ales Călușarul, unul dintre cele mai grele dansuri românești. Pe când era elev, a și câștigat câteva concursuri, în țară, acum dansează la petreceri de familie sau la nunți.

De altfel, tot ce face e cu drag, cu suflet, cu emoție, cu inimă, din inimă.

Convingerea mea este, demult, că o inimă bună deschide calea unei vieți frumoase, Ionică este confirmarea că nu mă înșel. Chiar dacă, vorba lui, s-a pierdut aerul acela pur al copilăriei, al tinereții mai ușor de dus (grație timpurilor mai prietenoase), starea de spirit care trebuie să guverneze este musai una…albastră, ca ochii lui, pozitivă și optimistă, într-o metaforă care contrazice toți specialiștii în culori, căci, să știți, albastrul POATE fi o culoare caldă!

 

„Viața te schimbă, nu întotdeauna în bine. Chiar dacă realitatea nu e cea pe care ți-ai imaginat-o, trebuie să mergi în pas cu ea, n-ai altă variantă. Și mergi! Cred în tot ce-i bun, în fapt, cred în BINE!“, spune, convins, colegul nostru.

 

Ionică, mulțumim pentru stoicismul în a ne suporta…absolut toate insistențele profesionale, pentru vorba bună și când greul e prin jur, pentru colegialitate, pentru tot! Ești un om bun, deci ești minunat! Încă ceva: pe mândra cu ochii verzi…întotdeauna s-o crezi! A fost o onoare!