E fascinantă. Stă deasupra tuturor, la aproximativ 300 km deasupra Pământului. Într-o zi și-o noapte, îl ocolește de vreo 16 ori. Este vedeta sateliților artificiali puși  vreodată pe orbită de oameni. Vorbim despre Staţia Spaţială Internaţională (ISS), uzina minune din spațiu care găzduiește astronauți dedicați unor misiuni nobile, în condiții extreme, la care nu foarte mulți dintre noi ar rezista. De aceea oamenii aceștia sunt rari, cu siguranță speciali, în fapt extraordinari.

Componenţa grupului de astronauți se schimbă periodic, din rațiuni deopotrivă științifice și medicale. De aici, viața în condiții de gravitație zero pare incredibilă, acolo, însă, realitatea este una dură. Nu există sus sau jos, plutirea prin spațiul nu foarte generos fiind singura…certitudine. Lucruri foarte simple, precum deplasarea de la un punct la altul, curăţenia personală, dormitul, mâncatul şi băutul, trebuie făcute aici aparte, total diferit decât pe pământ.

Astronauţii au, în general, câte o cuşetă, unde încap ei, sacii de dormit, câteva obiecte personale şi… cam atât. Viaţa pe ISS este supusă unor reguli riguroase de disciplină, căci, într-un spaţiu aşa de îngust, aglomerat, cu atât de multe de făcut, altfel nu se poate.

Membrii echipajului se trezesc, în general, la 6 dimineaţa, urmează toaleta, micul dejun, momente organizatorice importante, întâlniri pe calea undelor între membrii echipajului şi personalul de la centrul de control al misiunii.

Sunt câteva detalii inedite, legate de activitățile zilnice, atât de normale aici…nu, însă, și acolo.

Bărbieritul: cine și-ar dori să inspire fire de păr sau să îi intre un mănunchi de peri mici în ochi? Philips a recunoscut această problemă încă de pe vremea misiunii Apollo 11 şi a dezvoltat un dispozitiv care aspiră în siguranţă firele de păr bărbierite. Acesta a fost trimis către NASA pentru ca Neil Armstrong şi colegii săi astronauţi să îl ia cu ei în spaţiu.

Spălatul pe dinţi: se scoate o picătură de apă din sticlă, se ține periuţa de dinţi astfel încât fibrele să absoarbă apa, apoi se înghite apa în exces. Apoi, se pune o cantitate mică de pastă de dinţi pe aceasta şi începe periajul. Ce se întâmplă, ulterior? Astronauții înghit tot ce au în gură pentru că este o variantă mai bună decât să scuipe într-o cârpă şi să o arunce.

Utilizarea toaletei: urina este preţioasă, astfel că nu se risipește. Urina este reciclată în apă potabilă, prin intermediul aparaturii speciale existente la bordul navei, în timp ce restul deşeurilor sunt depozitate până când pot fi aruncate.

Băutul apei: la gravitație zero, nu poţi turna apă într-un pahar, dar o poţi suge dintr-o pungă, printr-un pai. Purificarea fluidelor corporale permite ISS să recicleze o cantitate suplimentară de 6.000 de litri de apă pe an, evitând astfel să transporte acea cantitate de apă în spaţiu. Sistemul de reciclare este atât de eficient încât este posibil ca apa rezultată să fie mai curată decât apa de la robinet ce se consumă pe Pământ.

Starea de imponderabilitate perturbă acut multe sisteme ale corpului. Masa osoasă scade dacă nu pui nicio greutate pe membre, iar muşchii se atrofiază. Cu cât stai mai mult în spaţiu, cu atât îţi va fi mai dificil să funcţionezi la întoarcere. Pentru a se menţine în formă, astronauții aleargă pe pista de alergare specială, ce-i drept legați bine, pentru a nu ricoșa din aceasta.

În spațiu, nu se mănâncă fructe si legume pentru că resturile lor ar pluti la bord, la fel si firimiturile lăsate de pâine, un aliment atât de periculos acolo.

Ca o concluzie, viața pe Stația Spațială Internațională este departe de ceea ce, poate, ne-am imaginat unii dintre noi, fascinați de industria de film din domeniu. Însă și strania experienţă de a vedea de 16 ori răsăritul şi de tot atâtea ori apusul Soarelui, în 24 de ore (datorită celor 15-16 rotaţii ale ISS în jurul Terrei) merită tot efortul! O confirmă oamenii aceștia aleși.