Monument istoric din secolul XVII, moara de apă Warthiadi este o fostă bijuterie arhitecturală a României. Construită din piatră de râu și numită astfel după familia de boieri căreia i-a aparţinut, moara a cunoscut vremuri de glorie și a fost chiar vedetă în filme celebre.

Construcția este situată la intrarea în comuna prahoveană Drajna, pe partea dreaptă a râului Teleajen, pe un iaz deviat din albia apei.

Familia boierului Filipescu a gândit, la vremea aceea, o instalaţie țărănească monumentală prin proporţii, soliditate, organizare, materiale folosite şi arhitectură. Construcţia are un imens acoperiş de şindrilă în patru ape, susţinut de stâlpi sculptaţi. Ca dimensiuni, are o lungime de 12 metri şi lăţimea de 8,5 metri, iar roata de lemn are diametrul de 2 metri. Pietrele ferecate ale morii au fost aduse din dealul Istriţei, de la Pietroasele.

Mecanismul de măcinat era format din două pietre de moară: una fixă şi una mobilă, acesta din urmă având rolul de a învârti şi zdrobi grăunţele. La început, moara era folosită doar pentru familia Filipescu, dar mai târziu a devenit accesibilă şi locuitorilor din sat.

Moara face parte dintr-un ansamblu arhitectonic ridicat la Drajna de două familii boiereşti, Filipescu – Kretzulescu, care au dat ţării cronicari, diplomaţi şi oameni de cultură. Pe domeniu, se află o biserică, un castel, un conac de iarnă, un grajd din piatră şi moara Warthiadi.

Ultimul administrator al morii a fost Dumitru Kretzulescu-Warthiadi (1885-1970), proprietarul Castelului Filipescu, fiul Elenei Kretzulescu şi al generalului Panait Warthiadi.   Boierul nu avea obiceiul să locuiască la Drajna, ci la Bucureşti, astfel că administrarea moşiei era lăsată în mâna arendaşilor.

De profesie inginer agronom şi doctor în ştiinţe la Munchen, Dumitru Kretzulescu-Warthiadi a exploatat la maxim cele 53 de hectare pe care le mai avea familia la Drajna. A crescut animale şi păsări de rasă și a creat o fermă avicolă şi pomicolă renumită.

Inedit este faptul că Moara de apă Warthiadi a apărut în decoruri de filme românești celebre: „Întoarcerea Vlaşinilor” şi „Haiducii lui Şapte Cai“.