Statul australian Tasmania a anunțat cea mai mare eșuare în masă a balenelor din istoria sa. Tristul record se înregistrează de câteva zile și este de neprivit.

Conform BBC, aproximativ 470 de balene-pilot au fost descoperite pe Coasta de Vest a Tasmaniei. În jur de 200 de mamifere au eșuat în preajma unei rampe de barcă, alte 30 au fost găsite la câteva sute de metri distanță, în timp ce ultimele 30 au fost descoperite și mai în interiorul țărmului, de-a lungul Ocean Beach.

Chiar dacă 25 de balene din primul grup au fost eliberate ieri, unele au eșuat din nou, după ce au fost aduse de maree înapoi pe plaje.

Animalele au ajuns în masă pe uscat, iar evenimentul a fost descoperit abia în urmă cu două zile. Biologii marini se străduiesc să salveze balenele rămase în viață, însă operațiunea este dificilă și va dura zile întregi.

Nu se știe cum au ajuns balenele pe coasta Tasmaniei, iar eșuările nu au mai avut o astfel de amploare din 2009.

Din nefericire, una dintre explicațiile eșuărilor, la modul general, vine…dinspre oameni și sonare (echipamente pentru telecomunicații subacvatice, conținând elemente pentru emisia și recepția undelor sonore și folosit pentru reperarea unor obiecte submarine). Frica și stresul resimțite de balene atunci când aud sonarul le fac să fie nu doar extrem de confuze, ci chiar le suprimă instinctul de scufundare, ducând la o creștere a nivelului de nitrogen în corp. Prin urmare, se poate spune că mamiferele marine ajung să sufere de boala de decompresie, după cum arată Science Alert.

„Când aud sonarul, devin foarte stresate și înoată cu repeziciune, departe de sursa sunetului, schimbându-și inclusiv tiparul de scufundare”, adică nu mai înoată la mare adâncime, asa cum fac de obicei, a explicat un cercetător spaniol implicat în vastul studiu al fenomenului, pe nume Yara Bernaldo de Quiros.

Balenele sfârșesc practic prin a acumula un nivel mortal de nitrogen în corp.

În mod normal, mamiferele marine își coboară singure ritmul cardiac, pentru a reduce consumul de oxigen și pentru a preveni acumulările de nitrogen. În prezența sonarului, însă, nimic din toate acestea nu se mai întamplă, stresul fiind mult prea mare…

Nu se știe încă dacă și în Tasmania se aplică același scenariu, cercetările fiind doar la început. Ce știm însă cert este că, frecvent, cel mai mare dușman al mediului este chiar omul. Ce mai trist de atât?…