Se spune că orice lucru măreț necesită sacrificii. Istoria și practica o dovedesc frecvent. Ironia supremă este atunci când, în folosul lumii întregi, descoperi ceva extraordinar pentru alții, fatal pentru tine. S-ar putea numi sacrificiul suprem. El chiar există și este admirabil.

Spre exemplu, Marie Curie a fost ucisă de…bunătate. Așa consemnează istoria, într-o prea frumoasă metaforă.

Marie Curie, una dintre putinele femei care au participat la scrierea efectivă a istoriei științei, a doborât, de-a lungul vieții, record după record: prima femeie care a primit premiul Nobel, primul om de știință care l-a primit de două ori, în două domenii diferite (fizică și chimie), prima femeie care a predat la Universitatea Sorbona din Paris, prima femeie laureată a Medaliei Davy pentru studiul asupra radiului. Marie Curie a fost…știință!

Născută la Varșovia, Maria Sklodowska (pe numele de fată) pleacă la Paris pentru a urma cursurile de fizică și matematică, la Facultatea de Științe. Se căsătorește cu Pierre Curie, cu care are doua fiice: Irene si Eva.

În 1903, împreună cu Pierre Curie și Henri Becquerel, obține premiul Nobel în fizică pentru cercetările asupra radioactivității.

În 1911, primește cel de-al doilea premiu Nobel, de data aceasta în chimie, pentru studiile asupra poloniului și radiului. După moartea soțului său (într-un stupid accident de trasură), aceasta îi preia postul de profesor, la Universitatea Sorbona.

Viața ei stiințifică deține detalii impresionante: spre exemplu, în timp ce studia un mineral de uraniu, cunoscut sub numele de pitchblende, ea a remarcat că a fost de patru ori mai radioactivă decât uraniul în sine. De aici, a emis ipoteza că mineralele conțin alte substanțe radioactive decât uraniul și a început un studiu amănunțit. În urma lui, au rezultat două elemente noi, Polonium și Radium. Polonium a fost descoperit în anul 1898, fiind numit după țara sa de origine, Polonia. Cinci luni mai târziu, a descoperit un alt element pe care l-a numit radium. Odată încheiate aceste cercetări, Marie Curie și soțul său au patentat termenul de radioactivitate.

În anii războiului, Curie își ia fiica mai mare, Irene, care avea deja 18 ani și pleacă împreună pe front, unde înființează mici locații de prim ajutor, denumite „Petites Curies”. Acestea se aflau aproape de linia frontului, pentru ca soldații răniți să nu se deplaseze foarte mult.

Anii de studiu asupra elementelor radioactive au expus-o la o cantitate foarte mare de radiații, îmbolnăvindu-se de leucemie. În ciuda bolii, ea își menține în continuare postul de conducere din cadrul secției de chimie și fizică de la Institutul Radiului. A murit în anul 1934.

În memoria ei, cel de-al 96-lea element din tabelul periodic este denumit Curium. Există două institute „Curie”, din Paris și Varșovia, care încă desfășoară cercetări inovatoare în domeniul utilizării radiațiilor în medicină. Unitatea arhaică pentru activitatea de radioactivitate este numită „Curie (Ci)”.