Curentul Golfului, sau Gulf Stream, este unul dintre principalii curenți oceanici ai Pământului care reglementează clima, prin semnale puternice și cuantificabile, care dau o imagine completă asupra lumii în care trăim. A fost descoperit pentru prima dată în 1513 de către exploratorul spaniol Juan Ponce de Leon și a fost apoi folosit pe scară largă de navele spaniole în timp ce călătoreau din Caraibe în Spania. În 1786, Benjamin Franklin a cartografiat curentul.
Curentul începe în apropierea Peninsulei Florida, transportând apă caldă de suprafață spre nord, spre Newfoundland, iar apoi începe să se deplaseze spre est peste Atlantic. Până când ajunge în Atlanticul de Nord, acea apă caldă de suprafață devine mai rece, mai sărată și mai densă și se scufundă tot mai adânc. Ulterior, este condusă din nou spre sud, unde ciclul se repetă.
Curentul deplasează 20 milioane de metri cubi de apă pe secundă, sau „de aproape 100 de ori debitul Amazonului”.
Acest circuit are impact climatic pe ambele părți ale Atlanticului, menținând temperaturile în Florida și Marea Britanie ușoare, influențând calea și puterea ciclonilor și ajutând la reglarea nivelului mării.
Deoarece aceste zone sunt adesea foarte înguste, curentul este capabil să comprime și să adune forță. În acest fel, începe să circule în apele calde din Golful Mexicului. Aici, curentul Golfului devine vizibil oficial pe imaginile din satelit, astfel că se spune că de aici provine.
Odată ce câștigă suficientă putere, după trecerea prin Golful Mexic, se deplasează spre est, se alătură Curentului Antilelor și iese din zonă prin strâmtoarea Floridei. Aici, Gulf Stream este un râu subacvatic puternic care transportă apa cu o rată de 30 de milioane de metri cubi pe secundă. Apoi curge paralel cu coasta de est a Statelor Unite și se varsă în ocean. Aici, este cel mai puternic, formează meandre mari și se împarte în mai mulți curenți, dintre care cel mai mare este Curentul Atlanticului de Nord.
Cel mai mare impact pe care Gulf Stream îl are asupra climei se găsește în Europa. Deoarece curge în curentul Atlanticului de Nord, este și el încălzit (deși la această latitudine temperaturile suprafeței mării sunt răcite considerabil) și se crede că ajută la menținerea unor locuri precum Irlanda și Anglia mult mai calde decât ar fi altfel. De exemplu, media minimă la Londra în decembrie este de 42 ° F (5 ° C), în timp ce în St. John’s, Newfoundland, media este de 27 ° F (-3 ° C). Curentul Golfului și vânturile sale calde sunt, de asemenea, responsabile pentru păstrarea coastei nordului Norvegiei fără gheață și zăpadă.
Pe lângă asta, temperaturile calde ale suprafeței mării din Curentul Golfului ajută și la formarea și consolidarea multor uragane care se deplasează prin Golful Mexic. În plus, Gulf Stream este important pentru distribuția faunei sălbatice în Atlantic. De aceea, spre exemplu, apele de pe Nantucket, Massachusetts sunt atât de biodiverse.
Știrea momentului este că, din ultimele studii, Curentul Golfului a suferit schimbări, iar efectele ar putea fi dezastruoase. El se mișcă mai lent decât în ultimele mii de ani, influența omului asupra mediului fiind principala cauză. Cercetătorii au descoperit că această încetinire „fără precedent” ar putea avea un impact asupra modelelor meteorologice și asupra nivelului mării de pe ambele maluri ale Atlanticului.
Dacă încălzirea globală persistă în ritmul său actual, Gulf Stream ar putea trece de un „punct critic” până în anul 2100 și chiar dispărea, susține un climatolog al Universității Maynooth din Irlanda. Implicit, ar rezulta o creștere a nivelului mării de-a lungul coastelor Americii de Nord și a nord-vestului Europei, respectiv ar putea apărea fenomene meteorologice extreme de care oricum nu suntem scutiți nici în prezent. Unele rapoarte sugerează că, fără curentul Golfului, temperaturile din Anglia și nord-vestul Europei ar putea scădea cu 4-6 ° C.
Dramatice sau nu, predicțiile ce vizează acest barometru extraordinar al lumii sunt, cu siguranță, demne de reținut. Puterea de-a le îmblânzi stă în noi.