Scriptele străvechi spun că cele mai vechi recorduri de interes ale omului pentru chimie au început în anul 3000 î.Hr. La aceea vreme, chimia era considerată mai mult artă și mai puțin știință.

Se știe că egiptenii antici au produs anumiți compuși, utilizați spre exemplu în mumificare, iar în anul 1000 î.Hr. artele chimice includeau topirea metalelor si realizarea medicamentelor și a coloranților. Încet, încet, s-au înteles proprietățile fizice ale unor metale, cum ar fi cuprul, zincul, argintul și aurul. În toate aceste studii/experimente străvechi au fost implicați foarte mulți oameni, în fapt deschizătorii de drum într-ale chimiei, de la vechii egipteni, greci, evrei, chinezi sau indieni.

Grecii sunt considerați drept cei care au încercat să dea valoare metalelor fără valoare, adică să transforme fierul în aur. În secolul 4 î.Hr., grecul Zosimos a descris o substanță numită Xerion, un metal despre care se presupune că transforma metalul în aur. Cei de atunci susțineau că adăugarea de Xerion pe un metal îl transformă, în 200 de ani, în aur.

Doar că grecii, oricât de înțelepți ar fi fost, au fost depășiți în chimie de către musulmani. Așa spun tot scriptele străvechi. Musulmanii sunt portretizați ca alchimiști și transmițători ai înțelepciunii grecești iar occidentalii drept fondatorii chimiei. Mulți spun că adevărul este fix pe dos, contradicțiile nu mai contează.

Se știe cert că musulmanii au fost primii chimiști din lume care au produs o varietate de compuși utili pentru dezvoltarea și progresul științei, culturii, industriei și civilizației, au inventat și perfecționat procesele de distilare, sublimare, cristalizare, oxidare și precipitare. Ei au descoperit procesul de calcinare, care a fost folosit pentru a transforma o substanță în praf. Tot ei au originea sintezelor a numeroase substanțe esențiale pentru dezvoltarea chimiei. Scara PH-lui a fost invenția musulmanilor. Cuvântul alcalin provine din cuvântul arab “Al-Kili”. Ei au inventat și conceptul pentru soluții privind solubilitatea sau insolubilitatea  substanțelor.

Musulmanii au fost primii care au instituit și producția de hârtie chimic-asistată. Prima fabrică din lumea musulmană a fost deschisă la Bagdad, în 794,  ceea ce a generat imediat publicarea a milioane de cărți. Nu e de mirare că, în 891, Bagdadul a avut peste o sută de librării. Cele mai multe moschei au avut biblioteci, multe orașe au avut, de asemenea, biblioteci publice. La data la care a fost invadat de mongoli, Bagdadul avea treizeci și șase de biblioteci. Bibliotecile private au fost nenumărate, căci era un lucru obișnuit pentru oamenii bogați sa aibă biblioteci uriașe de cărți. Așa cum spunea un istoric, în lumea musulmană, în secolul al zecelea, existau mai multe cărți decât în toate bibliotecile din Europa.

Alte scrieri străvechi susțin că primul chimist a fost de fapt o femeie mesopotamiană, Tapputi, un parfum-maker care a folosit flori, ulei, smirnă şi balsam, adăugand apă distilată şi filtrată  de mai multe ori.  Ea a fost cea care a descris, în premieră, procesul de distilare  Ea ar putea fi numită Mama Chimiei, chiar dacă nu s-a implicat în știință, în sensul modern al cuvântului.

Cât despre Tatăl Chimiei, el ar putea fi Jabir ibn Hayyan sau „Geber„, cel care a aplicat metoda ştiinţifică în studiul alchimiei. Ajungem la aceeași teorie, cum că arabii și perșii au fost cei mai vechi chimiști, cei care au introdus observarea precisă și experimentarea controlată întru descoperirea substanțelor chimice.

Venind mai aproape în timp, o altă alegere populară pentru titlul de Tatăl Chimiei îi este atribuită lui Antoine-Laurent de Lavoisier, cel care a enumerat elementele, a descris proprietățile materiei, a ajutat la revizuirea si standardizarea nomenclaturii  în chimie, plus numeroase alte contribuţii importante în domeniul chimiei.

În concluzie, cinste celor care s-au dedicat acestei științe fascinante și, vorba lui Mendeleev, “am putea trăi în prezent fără un Platon, dar ne-ar trebui un număr dublu de Newtoni pentru a descoperi secretele naturii şi a aduce viaţă în armonie cu legile naturii.”.