“N-aveți la dumneavoastră-n farmacie/Medicamente, boala să-mi luați/Un singur leac îmi trebuiește mie/Să-i pot vedea pe ceilalți vindecați”, zicea-ntr-o strofă Adrian Păunescu, idee care se mulează perfect și pe gândirea Cristinei Nica, medic Medicina Muncii Aquatim. Am căzut de acord foarte mulți dintre noi, demult, că micuțul nostru om mare este un Dr. Gray veritabil, fără de care tare greu ne-am descurca și pe timp de pace, darmite-n război. Metafora este evidentă, deși, dacă ar fi să definim pandemia prezentă, fără să ne amăgim, n-am putea ocoli cuvântul război, oricât de mult ne-am sau nu ne-am dori…

Din capul locului, lucrurile stau așa: Cristina Nica este, cu certitudine, medicamentul Aquatimiștilor, prietenul care „dă” frecvent halatul pe omenie, cu ușurința și deschiderea de care se pot bucura doar sufletele mari.

Și angajații Aquatim trec, de peste un an, prin stări noi, dificile, prin stres evident și temeri legate de boală sau de vaccin, prin tensiuni familiale, sincope de comunicare, adaptabilitate sinuoasă la prezentul incert (încă), deci și noi avem nevoie de…ghidaj profesionist pentru a putea depăși cea mai mare criză existențială modernă. Psihologul, psihiatrul, internistul, cardiologul sau nutriționistul nostru este…ea!

Cu drag, pentru toți cei care ne citiți, o confesiune sinceră și sfaturi prețioase dinspre un medic-om aparte, suntem siguri că vă vor ajuta!

 

Cristina Nica, la rându-i, n-a fost scutită de șocul creat anul trecut, ne povestește deschis cum l-a resimțit, gestionat, depășit:

“A existat un moment în viața mea în care s-a produs un declic, totul s-a răsturnat și s-a reorganizat în cu totul altă lumină, a pus capăt cavalcadei de ambiții și planuri poate prea egoiste, aducându-mi aminte că sunt om, sunt mamă, sunt parte a unei familii care, la rândul ei, este o celulă din imensa matrice a societății! Acel moment mi-a rămas imprimat în suflet ca imaginea unor ochi înlăcrimați de copil, ațintiți spre mine, niște mânuțe încleștate în hainele mele și vocea copilului aproape dureroasă, spunând “mami, aș vrea să vină o zi în care să nu mai vorbești mereu la telefon!”…Creierul mi-a tradus instantaneu mesajul ca pe un strigăt de ajutor – “Mami, vreau să fii din nou prezentă în familie!”. Sigur că strigătul de ajutor care ne stă tuturor pe buze, în piept, în minte este acela că ne vrem viețile înapoi. Zâmbesc amintindu-mi de vorba că “înainte eram fericiți, dar nu știam”! Și totuși…se zărește luminița de la capătul tunelului. Pandemia face un pas înapoi, iar noi trebuie să exploatăm momentul de inerție regresivă, cu ce arme avem. Așteptată de la începutul pandemiei, purtând marea miză a vindecării omenirii de o maladie – încă una, dintre cele care vin din când în când să reașeze niște lucruri pe Pământul nostru, vaccinarea a sosit și chiar ne-a luat prin surprindere”.

 

Bucurie? Reticență? Teamă? Negație? Respingere? Nehotărâre? Ei bine, și în cazul Cristinei Nica, TOATE. Prin noi, cu noi, la fel ca noi. Dilemele s-au stins într-un parteneriat deschis medic-angajați, cu multă vorbă, analiză, empatie, fără constrângeri sau presiuni, cu înțelepciunea celor puși în fața unei alegeri nemaiîntâlnite. Rezultatul? Jumătate dintre angajații Aquatim sunt vaccinați iar numărul acestora va mai crește.

 

“Am receptat toate aceste variante de reacții din partea colegilor din Aquatim, și le-am venit în întâmpinare cum am știut mai bine. Tot ce am putut face ca și companie furnizoare de servicii vitale populației – am făcut. Angajații noștri au fost sprijiniți în primul rând în luarea unei decizii vis-à-vis de vaccinare, încercând să menținem un punct de vedere obiectiv, să punem în balanță doar argumente solide și verificate, să înțelegem că până la un punct există stiință, cercetare și dovezi, iar dincolo de acel punct există asumare, bună-credință și o interpretare corectă a raportului risc-beneficiu. Teama si bulversarea de la început au făcut încet-încet loc hotărârii. Lucrurile s-au decantat și Aquatim-iștii și-au asumat decizia, fie ea pro sau contra vaccinării. Suntem deja la momentul la care începem să ne bucurăm de roade, în ultimele săptămâni nu au aparut decât câte 1-2 cazuri de îmbolnăvire cu SarsCov2, în condițiile în care la finele anului trecut și în primele luni ale acestui an înregistram câte 6-8-10 cazuri/săptămână. Astfel, 505 angajați deja s-au vaccinat, 422 dintre aceștia având și rapelul efectuat – mulți dintre ei încheind schema de vaccinare încă din luna februarie. Pe lângă cei care au fost programați prin intermediul angajatorului, sunt și colegi care au luat hotărârea ulterior, au urmărit vaccinarea cu anumite seruri și au accesat platforma de vaccinare cu ajutorul medicilor de familie sau chiar ei înșiși; se pot face conturi personale prin care își pot programa și alți membri din familie, persoane apropiate etc. Rotunjind cifrele, putem spune că jumătate dintre angajații Aquatim sunt vaccinați iar numărul acestora va mai crește, chiar dacă într-un ritm mai lent. Eu voi ajuta în continuare, cu mare drag, pe oricine îmi solicită ajutorul pentru accesarea unui loc la vaccinare. Am răspuns cu toată forța mea la situațiile în care mi s-a cerut părerea sau sprijinul, plecând mereu de la premisa că acesta este rolul meu – să fiu empatică, pozitivă, să ofer speranță dar și rezolvări.”.

 

Cristina a păstrat linia reapropierii umane și în controlul medical periodic din acest nou an pandemic, astfel că, dincolo de investigațiile clasice cu care suntem obișnuiți, a restartat practic colaborarea ochi în ochi.

“Deși există niște precauțiuni în plus pe care le respectăm, este de netăgăduit bucuria regăsirii, intrarea pe vechiul făgaș. E atât de prețioasă, iar discuția pornește din punctul din care mai ieri am lăsat-o… Suntem la nivelul la care discutăm de fapt despre ce are fiecare în suflet, despre familii, copii, despre amenajat grădina, excursii și câte altele…poate că facem de fapt o terapie de care atât eu, cât și omul din fața mea avem nevoie. Tot acesta este momentul în care, verbalizând frustrările acumulate în această perioadă, parcă ne și descărcăm de ele. Constatăm cât e de mare hăul doar atunci când nu ne mai ajunge timpul pentru a comunica tot ce simțim nevoia, dar odată reînnodate legăturile de azi putem vedea zorii zilei de mâine!”, punctează, atât de frumos, medicul Aquatim.

 

Cristina Nica admite că gestionarea situației actuale e o piatră de încercare grea pentru toți, chiar dacă în măsuri diferite: “Amprenta rămâne oricum marcată în psihicul nostru; marea mea îngrijorare este însă modelarea personalității copiilor noștri într-un spirit antisocial, în care apropierea fizică de altcineva, îmbrățișarea cuiva drag, jocul sau sportul într-o echipă ajung să pară nefirești, de evitat sau chiar prohibite!”.

 

Cheia este familia, acum și-ntotdeauna, pe rețeta aceasta merge și medicul nostru. Ea se ajustează, îmbunătățește, updatează, în funcție de provocările mai bune sau mai rele ale vieții, fiind, dintotdeauna, singurul “tratament” de succes al lumii.

“Aceste încercări ne aduc mai aproape de valorile din sânul familiei, deși –paradoxal, pentru a ne proteja copiii sau vârstnicii a trebuit să ne îndepărtăm de ei.  Acum lucrurile s-au mai schimbat, o parte din populație a trecut deja prin boală, alții s-au și vaccinat, iar panica și dezorientarea inițiale au lăsat loc rațiunii, schimbările oarecum forțate din viața noastră acum ne-au intrat în obișnuință, astfel că viața reintră încet-încet pe făgașul normal. Timpul va estompa nefastul și ține de noi să exploatăm lucrurile bune care au fost scoase la lumină în perioada aceasta.

Noi, ca și societate, vom intra într-o perioadă de convalescență și apoi de recuperare, lucruri pe care va trebui să le acceptăm. Depășirea stadiului de negație este esențială. Doar după acceptare, asumare putem configura următorii pași, iar energia pentru acest drum ne-o extragem din familie, din natură, din muzică, din hobby-uri.”.

 

Veți vedea în fotografiile care însoțesc acest material…ceva tare frumos. Cu sensibilitatea-i proverbială, Cristina Nica va avea o amintire dragă din pandemie (ba chiar mai multe), sub formă de tablouri de familie, parte a…tabloului de familie personal și special.

 

“Vă mărturisesc că în această perioadă și eu am încercat pictura (pe numere, nu am un talent autentic!), și chiar am obținut o deconectare binefăcătoare. Privindu-mă cum pictez, fiul meu (copiii copiază modele, să nu uităm!) și-a dorit să poată face și el asta, așa că a primit și el o pânză  – și ce plăcere a avut să aștearnă culori! Tot în încercarea de a-i hrăni sufletul, emoția, afectivitatea i-am indeplinit și visul de a avea un animal de companie, deci iată câte trăiri și vibrații pozitive, în acest context pandemic atât de hulit. Sigur că ne-am ocupat și de hrana pentru minte… așa că am mers împreună în librării, am cumparat cărți, am citit, am ascultat muzica și chiar am dansat! Se știe bine că muzica vindecă…”.

 

Cu moralul sus, pentru ea, dar și pentru noi, Cristina Nica își dorește să ajungem cu toții în consonanță vis-à-vis de păstrarea echilibrului, motivației și a ochilor larg deschiși spre orizont.

“Visez să putem organiza o excursie de grup în care să ne cunoaștem mai bine între noi, să ne redescoperim (chiar pe noi înșine!), să cunoaștem alte persoane care ne pot ghida prin cunoștințele și experiența lor de viață, să ne implicăm în acțiuni de mediu și să ne dăm din nou mâna cu natura! Multe depind de cum ne raportăm la un eveniment, fie el și negativ, deci trebuie să ne poziționăm de partea corectă, constructivă și să fim conștienți că putem întoarce orice situație în favoarea noastră. Îmi amintesc acum de filmul The day the earth stood still – recomand, vizionați sau revizionați, veți înțelege multe!”.

 

Cu promisiunea publică și asumată că-l vom viziona, cu recomandarea să faceți și voi la fel, determinați s-o ascultăm și urmăm în tot ceea ce ne recomandă, aruncăm în Univers un mare “Mulțumesc” omului nostru drag, Cristina Nica! Cu ea aproape, avem deja convingerea că ziua în care pământul va reporni este aproape. Și-apoi, vorba ei, “aveți credința în Dumnezeu și în oameni, ajutați, dăruiți cu suflet, fiți sinceri, nu vă sfiiți să arătați sentimente  căci asta nu vă face mai slabi, luptați pentru idealurile voastre, ajutați-vă prin artă în toate formele ei, căci arta reușește să reconstruiască!”.