Într-un mod sadic și telegrafic, realitatea arată astfel: aproximativ un milion de oameni mor, anual, din cauza utilizării apei infestate sau a lipsei acesteia şi 844 de milioane de persoane nu au acces la apă potabilă, deşi 70% din suprafaţa Planetei Albastre este acoperită de apă.
Problemele legate de penuria de apă la nivel global nu mai reprezintă o chestiune ipotetică, ci o realitate concretă, dură, tragică.
Avem exemple recente și concluzii sumbre ale utilizării fără discernământ a apei, cum ar fi octombrie 2020, Cape Town, Africa de Sud. Atunci, 4 milioane de oameni s-a aflat în pericol iminent de a rămâne fără apă, după ce, în urma unei periode de secetă de trei ani, resursele de apă stocate în rezervorul oraşului au fost aproape complet epuizate. Primarul celui mai mare oraș din Africa de Sud anunţa, la acea vreme, adoptarea unor măsuri drastice menite să facă faţă situaţiei fără precedent în care se afla metropola.
În faţa acelui scenariu care putea deveni, în doar câteva luni, unul morbid, autorităţile au înţeles că singura metodă de supravieţuire este adoptarea unor măsuri extreme. Astfel că au redus treptat cantitatea de apă pe cap de locuitor, până la aproape o şesime din consumul mediu al Statelor Unite.
Astfel, fiecare persoană a avut dreptul de a folosi zilnic maximum 50 de litri de apă. Cu toate acestea, în urma calculelor s-a constatat că rezervorul oraşului n-a putut suplini nevoia celor patru milioane de locuitori decât pentru o perioadă limitată de timp, iar data limită până la care consumul urma să fie acoperit a fost numită, cu o conotaţie puternic apocaliptică, Ziua Zero. Pe cititorii presei internaţionale, Ziua Zero poate, cel mult, să îi ducă cu gândul la un peisaj apocaliptic sau la o scenă de film. Însă, pentru patru milioane de oameni, Ziua Zero este o realitate concretă, sumbră, cu care este posibil să se confrunte curând.
Iniţial, Ziua Zero a fost fixată pe pe 22 aprilie 2018, apoi a fost mutată pe 11 mai. După schimbări succesive, datorită raţionalizării extreme la care au recurs autorităţile, locuitorii au primit o nouă amânare, de la an la an, până în 2020, cu măsuri dure aplicabile și în prezent.
Oficialii Institutului de Resurse Mondiale au susținut de atunci că „problemele cu care se confruntă Cape Town ar trebui să servească drept apel de trezire pentru celelalte ţări, cu privire la realitatea creşterii stresului cauzat de lipsa apei”. Stresul cauzat de lipsa apei apare, evident, atunci când cererea depăşeşte oferta disponibilă.
Conform experţilor, statele din întreaga lume s-ar putea confrunta la un moment dat cu o criză similară, indiferent de numărul izvoarelor pe care le deţin. California, la rându-i, a trecut printr-o secetă care a durat mai mulţi ani. La fel, Australia a supravieţuit unei secete de aproape zece ani (2003-2012), considerată seceta mileniului, iar, în 2015, Sao Paulo s-a confruntat cu o criză a deficitului de apă datorată atât secetei, cât şi infrastructurilor ineficiente. Criza globală a penuriei de apă are și o componentă importantă generată de nepăsarea autorităţilor, dar asta nu mai încălzește pe nimeni.
Pare puţin plauzibil ca apa să se termine, în condiţiile în care 70% din suprafaţa Terrei este formată din apă? Deloc, în condițiile în care procentul apei dulci este de doar 2,5%, o mare parte din această cantitate fiind stocată în gheaţă şi zăpadă. În realitate, populaţia are acces imediat la doar 1% din resursele de ape dulci…
În aceeași realitate, cu 2.500 de izvoare şi 60% din apele minerale din Europa, România este una dintre țările cu cele mai bogate resurse subterane de apă. Chiar şi aşa, nu este total ferită de pericolul unei crize la nivel hidrologic. Efectele lipsei de apă pe plan global au și vor avea impact asupra noastră, riscurile ca, într-o bună zi, acest element indispensabil vieţii să fie complet epuizat, sunt deja cuantificabile. Singurul lucru obligatoriu, acum? Trezirea!
Sursa Foto: DCNews