Nume? Wachter

Prenume? Mihail Reinhold

Vârsta? 39 de ani

Profesia? Inginer

Ocupația? PERFORMER ÎN ȘTIINȚĂ APLICATĂ sau, în limbajul nostru, semigeniu

Și…de aici începem să scriem împreună, eu și Mihail, povestea lui de viață senzațională. Și povestea, și viața. Cred că este unul dintre cele mai dificile interviuri, nu pentru că ar fi imposibil să găsești numitorul comun într-o discuție cu un super creier (Mihai – căci așa i se spune – e un tip mai mult decât simpatic, jovial și deschis, deci nu e din categoria deștepților introvertiți), ci pentru că diplomele, bursele, proiectele, titulaturile, BREVETELE sale necesită o concentrare mare, o dată în a le enumera, apoi în a le scrie corect, tehnic, cert științifico-fantastic pentru necunoscători).

A ajuns “aici”, într-un 20 septembrie, acum 39 de ani, la Baia Mare, grație unei mame rusoaice și-al unui tată sas. Paranteză: nu știe nici rusă, nici germană, dar, dac-ar trebui, le-ar învăța pe ambele rapid. Germana, de altfel, a și folosit-o de câteva ori, în experiențe profesionale importante, deci parcă i-ar putea fi prietenă.

Copilăria în Maramureș e feerică prin definiție, pentru Mihai a fost la fel. Armonie cu natura, armonie în familie și comunitate. A crescut ajutându-și tatăl în atelierul mecanic, deci șurubărind, astfel că drumul microbului înspre propriu-i organism a fost practic inevitabil. Oricât s-a zbătut mama să renunțe la ideea de-a urma o facultate tehnică, bașca mecanică sadea, cu replici „crude”, gen „Vrei să fii și tu plin de vaselină, ca taică tu, o viață?”, Mihai tot asta a ales: Politehnica Timișoara, catedra de Mașini și Echipamente Termice (MET) a Facultății de Mecanică. De ce Timișoara?

Mihai: „Sora mea, care e mai mare cu trei ani, era deja studentă la Timișoara, la Chimie Industrială. Veneam pe la ea, stătea în căminul 19, care era de fete…mda, mai pe scurt mi-a plăcut și-am decis că vreau și eu aici. Doar că, evident, eu am stat în cămin de băieți.”, spune, zâmbind. De ce MET? „Pentru că Mecanica e palpabilă, e o fizică aplicată, înțelegi ceea ce faci. Totul se învârte în jurul ei, revoluția industrială a plecat de la asta, e un domeniu fascinant.”.

Din acest punct, începe saltul intelectual de excepție al colegului nostru. Cine s-ar fi gândit că un rebel care, în anul IV, a ajuns în State, cu Work & Travel, lucrând în patru luni cât alții-n cinci ani – casier, vânzător de înghețată, mecanic de bărci și pescar amator…puțin prohibit– pe Colorado River, dar și pe 7 dolari/ora, în țara cea promisă și frumoasă foc, se va întoarce la vatră?! În anul acela, prin intermediul programului, au plecat 17 studenți și s-au întors…6, printre care și Mihai.

„ – Păi, de ce, Mihai?”

„ – Păi, da….știu și nu știu”

Știa prea bine: avea deja o bursă asigurată, în fapt stagiul de pregătire a lucrării de licență, în Germania, la Technische Universität Braunshhweig, Institut für Wärme-und Brennstofftechnik, un reper științific, și atunci, și acum. S-a dus acolo cu încredere, știință și voință, la pachet cu pălinca și slana – meniu cu care i-a înnebunit definitiv și pe americani, în așa hal încât au zis că nu există whisky mai bun decât cel…maramureșean! – a dat de hopuri inerente, le-a depășit rapid, odată ce profesorii germani au văzut cu cine stau de vorbă. Concluzia? A absolvit stagiul cu…1, ceea ce înseamnă „foarte bine”. În Germania, Mihai a lucrat într-o echipă solidă la un program de simulare a proceselor termodinamice dintr-o termocentrală și-a făcut, concret, un modul de calcul al temperaturii în focarul unei termocentrale. Facultatea a terminat-o cu 10 la exameul de licență.

Pasiunea lui pentru studiu versus aplicabilitate concretă a continuat cu masterul, la aceeași catedră de Mașini și Echipamente Termice a Facultății de Mecanică,  absolvit cu 9.91 – media ponderată a anilor de studii si 10 la examenul de disertație. Studiile doctorale au venit firesc, între 2012 și 2015, la catedra de Mașini Mecanice Utilaje și Transporturi (MMUT) a Facultății de Mecanică și, tot firesc pentru un om ca Mihai, le-a absolvit cu distincția “Summa cum laude”.

Nici acum nu s-a plictisit de școală (sic!), astfel că, din 2018, este în programul de studii post doctorale la catedra de Mașini Mecanice Utilaje și Transporturi (MMUT) a Facultății de Mecanică, studiile fiind finanțate prin câștigarea prin concurs la nivel național a unui grant de studiu UEFISCDI.

Până să fie colegul nostru, Mihai a lucrat la ceea ce a fost, vorba lui, NASA în sistemul energetic românesc, pe scurt ISPE, Institutul de Studii si Proiectari Energetice ISPE S.A– Sucursala Timișoara, ca project manager, șef proiect de specialitate, inginer proiectant secția Tehnologică, în cadrul Compartimentului Termomecanic. A făcut deopotrivă teren și studiu, a murit de cald versus dârdâit de frig – „căști, bocanci și musai pasta din pix înghețată din cauza temperaturilor „prietenoase” – la termocentralele Rovinari, Turceni, Ișalnița, Craiova 2, CET Arad, CET Sud Timișoara și lista poate continua, locuri în care, practic, s-a format și-a învățat meserie. Mai bine zis, locuri care i-au compus povestea de viață inedită, incitantă, provocatoare, minunată.

Și atunci, și de atunci, Mihai a avut nenumărate oferte „wow!”, de peste tot, căci exact peste tot i-au ajuns numele și renumele. Este deținătorul a două brevete de invenție (scrise în 2015, acordate în 2020) care au intrat, zilele acestea, într-o cursă științifică impresionantă (UEFISCDI), cu premii pe măsură. Ele sună astfel: „PROCEDEU DE INTEGRARE A SUBPRODUSULUI DE LA DESULFURAREA USCATĂ ÎN ȘLAM DENS PENTRU TRANSPORTUL HIDRAULIC PRIN SISTEME DE CONDUCTE ” respectiv „PROCEDEU DE TRATARE A REZIDUURILOR PROVENITE DIN INCINERAREA DEȘEURILOR MENAJERE PRIN SOLIDIFICARE – STABILIZARE ÎN ROCA DE CENUȘĂ”.

Într-o perioadă a fost și „dom n profesor” la Poli, când a suplinit un șef de lucrări la Electro și-a predat ce știe el perfect: Termotehnică și mașini tehnice. I-a plăcut și asta. Îi place, în fapt, tot ceea ce ține de mediul științific, însă nu pur teoretic, ci musai aplicat. Un fel de medicină tehnică, doar că nu pe….ci pe substanțe, aliaje, conducte, țevi, temperaturi.

L-am întrebat de unde i-au venit și îi tot vin ideile. Păi, una, spre exemplu, a apărut, după niște luni de studiu asupra Imperiului Roman, mai bine zis al modului în care ei făceau cimentul. Mihai ne-a explicat și ce e acela șlam dens, dar depășim rapid terminologia pur tehnică, pentru a nu intra, așa cum punctam în debut, în SF-uri pentru neinițiați (aici mă includ și eu). Cert este că doar dacă-l urmărești în timp ce-ți oferă explicațiile vei înțelege cum se „scrie” ideal pasiunea pentru știință. Tare frumos!

În fișa-i profesională impresionantă se regăsește și onoranta Diplomă a Academiei Române, din 2018, în speță premiul pentru cea mai bună teză de doctorat în domeniul surselor regenerabile de energie „Cercetări teoretice și experimentale privind metode de valorificare energetică a deșeurilor menajere”.

În Aquatim, Mihai lucrează în Compartimentul de Proiecte Europene, ca responsabil implementare proiect, alături de o echipă întreagă de oameni deștepți și serioși.

În privat, e un tată de fete exemplar, așa zice gura târgului, eu zic că se vede cert. Alexia, Patricia și Adriana (soția) întregesc ecuația…termodinamică personală, temperatura fiind extremă (în sus), dinamica idem, căci toată familia Wachter e un argint viu: plimbări, biciclete, parcuri, dar și hamace, în pauzele rare de agitație deasă. Toată viața lui Mihai este, de fapt, un carusel, senină și solară, pentru că și-atunci când dă de nori (mișcare inerentă, doar om e și el) are capacitățile native și forța de-a sparge barierele, de orice fel ar fi ele. Gena ruso-germană nu se dezminte. Bașca Mihai e și rocker, ori toți „trăitorii” genului știu(m) că există o legătură tainică între acordurile astea senzaționale și minte/inimă/destin, care transferă binele, în, printre și peste orice rău.

Așadar, să-ți fie bine, Mihai, azi în mod special, de ziua ta! La mulți ani! Fericiți tare că ești colegul nostru, mândri deopotrivă!