Marie Curie nu mai are nevoie de nicio prezentare: singura savantă care a primit două premii Nobel în două domenii științifice diferite (fizică și chimie) și femeia care a introdus în fizică termenul de radioactivitate.
Mai puțin cunoscut publicului larg (în egală măsură admirabil) este faptul că gena familiei s-a transmis, în aceleași ”cote” de inteligență și fetelor savantei. Dacă fiica cea mică a ales literatura, devenind scriitoare, cea mare, pe nume Irene Joliot Curie, a pășit pe urmele părinților săi și a devenit o foarte apreciată femeie de știință, cu contribuții remarcabile în domeniu.
Născută la Paris, pe 12 septembrie 1897, Irene este, de mică, pasionată de chimie. După terminarea liceului, se înscrie la Facultatea de Științe de la Sorbona, dar întrerupe studiile pe perioada primului război mondial, pentru a deveni soră medicală. După război, le reia și în anul 1925 își susține teza de doctorat pe tema radiațiilor alfa emise de poloniu.
Tot atunci, Irène Joliot Curie devine asistenta mamei sale, la Institutul Radiului din Paris, care a fost construit de părinții ei. Îl cunoaște pe viitorul ei sot, Frédéric Joliot, un tânăr inginer chimist, iar la 11 luni de la căsătorie vine pe lume fiica lor, Helene, care va deveni… fizician!
Desi proaspătă mămică, Irene nu renunță la cercetările științifice și, din anul 1928, se dedică, împreună cu soțul ei, cercetării nucleilor atomici. Ei identifică neutronul si pozitronul, însă nu pot sumariza semnificațiile rezultatelor, motiv pentru care această descoperire importantă este revendicată mai târziu de către James Chadwick.
Ulterior, Irène Joliot Curie si soțul ei aveau să ocupe un loc meritoriu în istoria chimiei, prin descoperirea radioactivității artificiale, descoperire pentru care, în anul 1935, primesc Premiul Nobel pentru chimie. O asemenea onoare aduce cu sine și recunoașterea internațională imediată.
Inedit în această poveste fascinantă de viață întru știință, bunică/mamă/fiică din “arborele” Curie, este faptul că undeva pe firul acestei descoperiri se află și o româncă: Ștefania Mărăcineanu. Cunoscută si drept savanta care aduce ploaia – este primul om de știință care a creat ploaia artificială! – este si cea care a contribuit la descoperirea radioactivității artificiale, chiar dacă nu a reușit, precum cei doi Curie, să și explice fizic fenomenul. Ca atare, atributiile ei au rămas necunoscute.
Revenind la Irène Joliot Curie, în anul 1937, ocupă funcția de profesor al Facultății de Științe, iar din 1946 preia conducerea Institutului de Radiu. În paralel, este functionar al guvernului, la Direcția pentru Energie Atomică, unde lucrează la construirea primului reactor francez (1948).
Irene a fost o femeie preocupată și de viața socială, de emanciparea femeilor, fiind o susținătoare vocală a importanței educației pentru femeile din lumea întreagă. Pe această linie, a fost și membru al Comitetului Național de Femei Franceze respectiv al Consiliului Mondial pentru Pace.
Devine de mai multe ori Doctor Honoris Cauza, cu o activitate științifică bogată și remarcabilă, în fapt un nume-reper al lumii.
Sfârșitul este unul la fel de amar și ironic precum al mamei sale: Irene și Marie Curie au murit în urma expunerii repetate la substanțe radioactive, dar ceea ce au lăsat științei este inegalabil. Știau, trăiau și-au pierit pentru asta …