Michael Faraday s-a născut într-un 22 septembrie al anului 1791, a fost un fizician și chimist englez, desfășurând toată viața cercetări importante privind cunoașterea electromagnetismului și dezvoltarea aplicațiilor acestuia.

Și-a propus producerea curentului electric cu ajutorul magnetismului, experiențe pe care le-a început în anul 1821 și le-a finalizat cu succes în anul 1831. Studiul lui a completat cercetările fizicianului și matematicianului francez André Marie Ampère referitoare la forțele electromagnetice, reușind rotirea unui circuit parcurs de un curent electric într-un câmp magnetic. Practic, Faraday a descoperit principiul de funcționare al motorului electric cu magneți permanenți și a arătat că electricitatea se obține prin inducție, prin frecare, pe cale chimică sau termoelectrică.

Tot el a arătat că noțiunile de câmp electric și câmp magnetic pe care le-a introdus ca forme de existență a materiei stau la baza interpretării materialiste a fenomenelor electomagnetismului. Ulterior, au fost dezvoltate de James Clerk Maxwell, și au devenit cunoscute drept ecuațiile lui Maxwell.

Primele cercetări ale lui Faraday în domeniul chimiei au dus la descoperirea benzenului în gudronul din huilă, cu ajutorul unui aparat conceput de el. Era un aparat prin compresie și răcire, cu care a putut să lichefieze aproape toate gazele cunoscute în acel timp. În anul 1834 enunță legea electrolizei, lege ce stă la baza electrochimiei. Tot Faraday este cel care introduce termenii de ion, catod, anod, anion, cation, echivalent electrochimic. De asemenea, studiind proprietățile magnetice ale substanțelor, Faraday introduce termenii de diamagnetism și paramagnetism. A elaborat teoria electrizării prin influență și principiul ecranului electrostatic (cușca lui Faraday), enunțând astfel legea conservării sarcinii electrice (1843).

Ultimele sale cercetări au dus la statuarea efectului de polarizare rotatorie a luminii în câmp magnetic.

Drept recunoaștere pentru cercetările sale și a contribuției în fizică, denumirea unității de capacitate se numește „Farad”, iar numărul care exprimă cantitatea de electricitate necesară depunerii prin electroliză a unui atom-gram dintr-un element a primit denumirea de „constanta lui Faraday”.