Că-i dispecer sau funcționar Aquatim, ministru sau profesor, pensionar sau copil, oricine dintre cei aflați în aceste categorii socio-profesionale va folosi salutul “Alo!” în momentul în care va da sau va primi un telefon. „Alo” este salutul telefonic pe care, de altfel, milioane de oameni îl utilizează, zilnic, în toată lumea.
V-ați pus vreodată problema cui i-a venit ideea acestui cuvânt și de ce?
Se pare că celebrul inventator american Thomas Edison a fost părintele său.
Se știe că Alexander Graham Bell este considerat a fi inventatorul telefonului. În anul 1876, acesta a brevetat pentru prima dată în istorie un dispozitiv capabil să emită și să recepționeze cuvintele rostite. Bell și-a dorit ca formula de deschidere a unei discuții la distanță să fie cuvântul „Ahoe”, utilizat de marinari pentru a opri un vas, dar varianta aceasta nu a prins deloc la public.
Un an mai târziu, în 1877, inventatorul becului, Thomas Edison, a fost întrebat de directorul unei companii locale de telegraf din Pittsburg: „Care ar fi un salut adecvat pentru a începe o convorbire telefonică?”. Atunci, Edison a folosit apelativul folosit de englezi la vânătoarea de vulpi: „Alooo!”.
Ulterior, un istoric englez (Allen Koenigsberg) a căutat timp de 5 ani prin volumul uriaş de materiale găsite în depozitul AT&T din New York dacă informația cu pricina se verifică.
Acesta a găsit o epistolă, scrisă chiar de Thomas Edison, care sună astfel: „Alo este salutul telefonic de utilizat pe distanţe mari, fiind cel mai uşor de auzit”.
Și, uite-așa, s-a ajuns, în veacuri, la “Alo-ul” nostru cel de toate zilele. Cu siguranță, va fi milenar!
