Ca-n viață, nici știința n-a fost scutită de zodia hazardului, mai exact există o sumedenie de invenții care ne-au intrat în case absolut întâmplător. Și ce bine că s-a întâmplat, chiar și așa!

Spre exemplu, cauciucul s-a răspândit în toată lumea pornind de la aborigenii din America Centrală și de Sud. Aceștia sunt cei care l-au și denumit “caoutchouc”, derivat din termenul “cahuchu”, care s-ar traduce, aproximativ, prin “lemn plângător”.

Cristofor Columb a fost cel care a introdus noul material în lumea occidentală, iar produsele din cauciuc s-au bucurat de un mare succes, până în anul 1830, atunci când frenezia s-a domolit din cauza faptului că “lemnul exotic” se topea în apă fierbinte și devenea casant la frig.

Întâmplarea și descoperirea aferentă se țes în jurul lui Charles Goodyear, cel care a patentat, tot în acea perioadă, cauciucul vulcanizat, sau neutru din punct de vedere termic.

S-a întâmplat în Massachusetts, în 1839, atunci când cercetătorul își prezenta cel mai recent amestec de rășină, pucioasă și plumb.

Momentul a rămas în istorie, căci a fost inedit: ridiculizat, Goodyear și-a ridicat nevrotic pumnul în aer, iar câteva picături din substanță au sărit pe o etuvă (aparat metalic format dintr-o incintă etanșă, folosit pentru sterilizare prin mijloace chimice și fizice, pentru menținerea la o temperatură ridicată a unor substanțe sau piese) înfierbântată. Atunci când a început să o curețe, a observat că o bordură elastică se formase la marginea materialului întărit. Acesta a fost începutul!

Executând teste ulterioare, inventatorul a descoperit în cele din urmă cheia: aplicarea unui abur cauciucului sulfurizat timp de mai multe ore sub presiune, la o temperatură de aproximativ 132 de grade Celsius. Rezultatul?  Cauciucul vulcanizat, fără de care nu ne-am putea imagina viața prezentă.