Născut în 1725, la Menen, Belgia, Maximilian Emmanuel de Fremaut a fost un inginer valon care a executat, în secolul XVIII, lucrările esențiale de gospodărire a apelor din Banat. Dacă pentru pasionații în istoria “tehnică” este o certitudine a inteligenței inginerești de geniu, pentru neinițiați este suficient să rețină că, grație lui Fremaut, Timișoara și regiunea au fost salvate, atunci, de inundații.
După obținerea diplomei de inginer, Maximilian Fremaut a lucrat ca hidrotehnician la Bruxelles. Nu există dovezi istorice, dar este posibil să fi fost înrudit cu contele Claude de Mercy, guvernatorul Timișoarei, care era originar din Lorena și, înainte de a primi titlul de conte de Mercy, în 1720, purtase numele de Claude de Fremaut (nume pe care l-a latinizat ulterior în Florimund).
Tot istoric vorbind, în anul 1716, infrastructura provinciei era practic inexistentă, atât din cauza terenului mlăștinos, cât și din cauza lipsei de căi de comunicație adecvate. Practic, accesul în noua provincie cucerită era foarte dificil, iar transportul de mărfuri imposibil. Autoritățile austriece și-au dat imediat seama că un control efectiv al provinciei impunea în primul rând dezvoltarea infrastructurii.
În 1722, noul guvernator al Banatului, contele Claude Fremaut de Mercy, a ordonat săparea a șase fântâni în partea de nord a orașului pentru rezolvarea problemei de alimentare cu apă. Ulterior, Consiliul de Război, considerând că problema alimentării orașului este de importanță strategică, a decis executarea a încă șase fântâni în interiorul zidurilor. Timișoara avea o mare importanță militară, în acele timpuri, astfel că, până în anul 1755, toate activitățile de construcție au fost dependente de Consiliul de Război.
Între anii 1727 – 1732, după numai 12 ani de la cucerirea provinciei, autoritățile austriece au executat lucrările de canalizare și de navigare a râului Bega, până la Dunăre, asigurând o legătură directă cu căile navigabile din Europa și, implicit, o legătură cu Viena, capitala imperiului.
În 1732 se inaugurează navigația fluvială prin deschiderea liniei Timișoara-Pancevo, iar, în 1757, din însărcinarea contelui Karl Kobenzl, inginerul Maximilian Fremaut proiectează sistemul de regularizare a debitelor hidrografice Timiș – Bega. Acesta a fost construit între anii 1759 – 1761, în echivalentul a trei milioane de zile de lucru și eforturi extraordinare, dar cu o finalitate pe măsură: din acele vremuri, Timișoara a fost ferită de inundațiile râurilor sale!
Schema de amenajare concepută de Maximilian Fremaut lega râul Timiș de râul Bega printr-un sistem de derivații. Un nod hidrotehnic la Coștei, pe râul Timiș, și un canal de derivație de 9 km lungime până în râul Bega, la Chizătău, permitea suplimentarea debitelor râului Bega, insuficiente pentru asigurarea condițiilor de navigabilitate a râului.
În plus, pentru protecția orașului împotriva inundațiilor, Fremaut a proiectat un alt canal dinspre Bega spre Timiș, în zona Topolovăț – Hitiaș, care să devieze debitele de viitură spre râul Timiș, râu care a fost îndiguit.
La aproape 300 de ani de la realizarea întregului proiect, lucrările concepute de Fremaut mai constituie și astăzi elementele centrale pentru gospodărirea apelor în bazinul Timiș-Bega.
O altă lucrare de care s-a ocupat talentatul inginer (1778) a fost alimentarea cu apă a orașului Timișoara, prin intermediul unui sistem aflat cu mult înaintea vremurilor: o roată hidromecanică punea în mișcare două pompe cu piston. Acestea ridicau apa dintr-un puț executat pe malul râului Bega, astfel încât, deși provenea din râu, apa era deja supusă unei prime filtrări, constituind o primă treaptă de tratare a apei. Ulterior, era ridicată într-un castel de apă. Înainte de-a se distribui în oraș, era supusă tratării chimice.
Din nefericire, Maximilian Fremaut nu a mai trait pentru a-și vedea opera finalizată, execuția ingeniosului sistem fiind executată de către inginerii timișoreni Alexandru Steinlein și Theodor Kostika. Instalația a funcționat până în anul 1849.
Geniul lui Fremaut a fost providențial pentru tot ceea ce înseamnă domeniul ingineresc de vârf, în alimentarea cu apă, continuat, cu nu mai puțină dedicare, de către toți cei care i-au urmat și conferit Timișoarei baza unei asemenea infrastructuri complexe, importante, vitale.
Foto: banatulazi.ro