Chiar așa se numesc și se găsesc pe tot teritoriul țării. Genul architectural este unul mai puțin cunoscut și mai puțin studiat, aparte cu siguranță. Fascinația Indiei își face simțită prezența și în acest domeniu, așadar, prin aceste construcții deopotrivă inedite și utile. Ele ajung până la șase nivele sub pământ, sunt bogat ornate și au fost construite ca bazine de strângere a apei după lunile ploioase.
Sunt practic fântâni sau iazuri, dar într-o formă unică.
Toate reprezentările fântânilor cu scări reprezintă exemple de rezervoare de stocare și de irigare care au fost dezvoltate în India, în special pentru a face față fluctuațiilor sezoniere în ceea ce privește disponibilitatea apei. În cazul unora dintre ele, au fost amenajate rampe speciale pentru ca bovinele să poată ajunge, ușor, la apă.
Fântânile sunt construite de obicei din două părți: un spațiu interior, vertical, unde se strânge apa și construcția de jur împrejurul bazinului: trepte, pasaje și camere care oferă acces la apă.
Galeriile și camerele din jurul acestor bazine de apă au fost de multe ori sculptate abundent, cu detalii elaborate, devenind locuri unde oamenii se puteau retrage vara, pentru că erau răcoroase.
În prezent, majoritatea sunt abandonate, multe dintre ele așteaptând rezoluția de intrare pe listele UNESCO, dată fiind unicitatea și originalitatea cu care vor captiva, și pe viitor, omenirea.