Pe 20 ianuarie 1905, podul egiptean din Sankt Petersburg, utilizat atât de către pietoni cât și de căruțe trase de cai, s-a prăbușit atunci când un escadron de cavalerie l-a traversat. Toți cei 60 de soldați căzuți în râul Fontanka au fost salvați, însă câțiva cai s-au înecat. Structura actuală a podului, care încorporează sfincși si multe alte detalii ale podului construit în secolul XIX, a fost finalizată în 1955.

Podul cu pricina completează imaginea de poveste a orașului pe măsură, recunoscut pentru frumusețea-i aparte, rară, unică.

Puțină lume știe că mărețul Sankt Petersburg a depășit chiar și Veneția în numărul de poduri. Fiecare dintre ele are propriul său nume și o istorie interesantă. Orașul, plin de râuri și canale, atrage milioane de turiști, podurile fiind, peste secole, simbolul său principal și o sursă de mândrie pentru rezidenți.

În Sankt Petersburg, multe locuri au o istorie mistică a existenței. Așa s-a întâmplat și în cazul Podului egiptean: încă de la apariția lui, a fost înconjurat de legende și zvonuri, iar prăbușirea neașteptată din 1905 a dat naștere zecilor de versiuni – de la rațional la complet incredibil și mistic, cum ar fi, de exemplu, avertizarea sfincșilor.

Tema egipteană a fost populară la Sankt Petersburg în secolul al XIX-lea, astfel că podul original, în stil egiptean, a fost construit sub această influență a modei, în anul 1826.

Proiectul unui pod de senzație a fost gândit de meșteri pricepuți și viza exact acest detaliu: atracția nemaiîntâlnită. Așa au apărut poarta pictată cu hieroglife și neobișnuitul ornament egiptean, care surprinde prin culoare și prestanță. Podul din Sankt Petersburg a fost ridicat pe stâlpi cu față de granit, iar întreaga structură a fost susținută de trei lanțuri puternice.

Un interes deosebit a fost și este capul de sfinx.

Autorul său, Pavel Petrovich Sokolov, a realizat și alte sculpturi celebre ale podurilor din Petersburg – grifoanele podului Băncii și leii podului leului. Toate aceste treceri au fost construite în aceiași ani.

Podul egiptean a fost numit neoficial „cântare”. Ziarul Petersburg scria pe 18 ianuarie 1901: „Podul cântător! Se dovedește că există unul în Sankt Petersburg. Acesta este egiptean. Se știe că este un sistem de lanțuri care scot o varietate de sunete jale. Nu-și cântă, oare, propria melodie funerară?”…

Revenind la data de 20 ianuarie 1905, când o escadrilă de cavalerie trecea prin podul egiptean, acesta s-a prăbușit în mod neașteptat pe gheața de pe râul Fontanka. Ziarele vremii scriau: „Astăzi, la ora 12:00, în timp ce Regimentul de graniță pentru cai de gardă se deplasa pe podul cu lanțuri egiptene, de peste Fontanka, în momentul în care șeful regimentului se apropia deja de malul opus, podul s-a prăbușit. Ofițerii din față au reușit să alunece pe uscat, în timp ce rândurile inferioare, în număr de două plutoane, mărșăluind în formație pe dreapta, trei la rând, au căzut în apă cu caii. Până la ora 2 după-amiază, oamenii și caii au fost trași din apă. Victimele au fost trimise în cele mai apropiate săli de primire și la spitalul școlii de artilerie Nikolaev. Grav accidentați, conform informațiilor oficiale, nu au fost”.

Cauza ghinionului, se presupune, este construirea în grabă a podului de către cavalerie și neasigurarea suficientă a structurii de rezistență.

Imaginația populară a luat-o, însă, la deal (sic!), astfel că au apărut tot felul de versiuni, de la mistic la fantastic: unii au susținut vehement că podul s-a prăbușit pentru că granitul utilizat a fost luat din locurile templelor antice, ceea ce a provocat mânia zeilor.

Dincolo de legendele care însoțesc spiritul Sankt Petersburgului, Podul Egiptean rămâne o certitudine a măreției și frumuseții, un obiectiv ce merită văzut și admirat. Și-apoi, misterele fac parte din viață!