Dar asta involuntar. Nativ. Firesc. Nestudiat. Neimpus. Neexersat.  Dac-o întrebi, o să-ți spună că nu rezonează cu “duritatea” metalului din zicerea lui Carol I și așa și este, doar că mâna de fier la care mă refer, în acest caz aparte, vizează un „ceva“ extrem de rar: impunerea respectului prin simpla prezență, cătare, adresare și-o obligatorie inteligență. N-o s-o cuantific pe aceasta din urmă, pentru a nu părea subiectivă, voi lăsa bifele profesionale să vorbească.

Alina Văduva este manager pentru România și Sud-Estul Europei/Balcani în cadrul unui important concern internațional, membru, la rându-i, al unui gigant tehnic și tot internațional.

Este inginer diplomat, marca exclusivistă a Universității Tehnice de Construcții București, Facultatea de Hidrotehnică, Secția Inginerie Sanitară și Protecția Mediului (Inginer diplomat reprezintă un titlu academic și profesional ce punctează, deopotrivă, realizările educaționale-universitare-academice precum și pe cele practice ale unui absolvent din domeniul ingineriei), deținătoarea unui Master la fel de important în „Optimizarea utilizării lucrărilor publice”, în cadrul aceluiași institut de studii superioare. Păstrează nu doar nostalgia unei studenții extraordinare, ci și legătura emoționantă, profesională de acum, cu acest for academic și științific românesc de calibru. O spune cu recunoștință, mândrie și o caldă sinceritate.

Studiul, harul, expertiza, dar și finețea, eleganța, delicatețea, fac din acest lider profesionist o prezență aparte pe o piață de profil dură, pur tehnică, preponderent masculină. Ea se descurcă admirabil, de ani, prin… firescul cerut în cercurile specialiștilor cu majuscule: dedicare, pricepere, muncă. Extrem de multă muncă.

A coordonat și coordonează echipe solide în România, Bulgaria, Ungaria, Serbia, Croația, Bosnia Herțegovina, Slovenia, manageriază colaborări cu branduri distribuitoare cunoscute din toate aceste țări, activități de marketing și promovare, negocieri de contracte, scriere de bugete și prognoze.

De aproape 30 de ani, lucrează EXCLUSIV în domeniul construcției de infrastructură – de mediu (sisteme de alimentare cu apă, sisteme de canalizare, managementul deșeurilor), rutieră și aeroportuară, a făcut parte din echipe care au lucrat, în absolut toate etapele, în ceea ce definim drept cele mai mari proiecte de infrastructură din România: consultanță pentru proiectare, consultanță pentru supervizarea construcției, obținerea finanțării, implementarea propriu-zisă.

De 20 de ani este manager, de 7 se regăsește exemplar într-o companie care țintește calitate premium prin oameni pe măsură. Nu i-a fost vreodată greu, nu îi este nici în prezent, când zboară aproape săptămânal, din România în Ungaria, Bulgaria sau Croația, în toată zona ei de responsabilitate, pentru discuții, prezentări, conferințe importante, cu aceeași mină senină și-o liniște aproape tangibilă, întipărite pe și în tot totul ei.

Alina a pășit prin viață cu încredere, a parcurs decent și perseverent căile profesionale ce i s-au deschis, răbdătoare și sigură pe ea. Imediat după absolvirea facultății (o piatră grea de încercare pentru mulți, nu și pentru ea – știută fiind faima UTCB/Hidrotehnică), s-a angajat în cea mai tare firmă de proiectare din țară, într-o clădire pe care o văzuse fugitiv, într-o plimbare cu mama, pe care și-o… proiectase drept viitor loc de muncă ideal (căci îi plăcea enorm cum arăta) și în care – nimic nu e întâmplător, de acord? – a fost acceptată din prima.

În ani grei și epuizanți de proiectare și edificare a unora dintre cele mai mari obiective de infrastructură națională, iubitoarea de matematică din amfiteatrul UTCB s-a format și regăsit la virgulă în postura unui autentic deschizător de drumuri, a dezvoltat și dus mai departe segmente, domenii, activități noi, i-a sprijinit și susținut ÎNTOTDEAUNA pe cei mai tineri ca ea pentru că, la rându-i, când ea a fost mai tânără ca alții a trăit această reală binecuvântare.

Nu s-a împăunat vreodată cu ceea ce știe și poate pentru că, structural, ea nu deține superiorități. Cu siguranță, educația, familia, gena aceea de rari “supravietuitori” ai eleganței cu parfum de București interbelic din care se trage, sângele bunicii care… zbura cu avionul, nu dintr-o fiță, ci dintr-o justă necesitate, sau cel al bunicului care a punctat reperele morale din startul vieții ei, abonamentele lor la Operă – altfel spus spiritul și simțirea întru artă și frumos, toate „urmele” de ADN burghez (în sens poetic) au făcut din Alina o prezență pe care, dac-o vezi și cunoști, n-o poți uita. A venit în timpurile acestea cu tot ce a fost mai prețios în timpurile acelea. E de departe suprema “călătorie” pe care o poate face cineva, puțini sunt cei care dețin cheia și vehiculul…

Și-o crește, alături de soțul ei, pe Lara – o domnișoară superbă, viitor stomatolog, cu nostalgii de pedagog – în același ton transparent, realist, dezinvolt, întru certitudini și nu supoziții, fapte și nu presupuneri, prezență și nu legendă.

Iubește clasicul și clasicul o iubește pe ea. Oricând va spune DA unui film italian sau francez de referință, unui playlist cu muzica muzică – așa cum se compunea pe vremea studenției ei – unui landscape marin și unei cafele bune. Obligatoriu, cu o eșarfă de mătase la gât, în culori nude-pastel, semn distinctiv al fineții de clasă ce-o definește și întregește.

Liniștea ei vine din siguranța ei. Aceea de-a fi știut ÎNTOTDEAUNA… ce știe. De acord, și din norocul de-a fi remarcată la momentul oportun, într-o sincronizare ideală timp-spațiu, însă noroc au doar oamenii aleși. QED.

Pentru final, păstrez formula de prezentare pe care am mai folosit-o atunci când am invocat-o, în fapt descrierea fidelă: Alina Văduva este cea mai elegantă „carte de vizită” a celui mai atent la detalii concern internațional.

Mulțumesc frumos, mândră să te cunosc!