Să lucrezi într-o singură firmă, o viaţă, să intri în ea EXACT la momentul zero al naşterii acesteia, să fii şef din prima ta zi de lucru, să conduci echipe de oameni cât n-are o fabrică, să naşti coduri şi regulamente, să fii trup şi suflet cu echipa şi familia profesională, timp de 43 de ani, asta înseamnă să fii… Vasile Călin!
Acum, că pensionarea bate din palme, Vasile Călin îşi reaminteşte, cu nostalgie, momentele interesante ale evoluţiei personale în marea familie a companiei de apă şi nu numai, numită, atunci, Grupul Întreprinderilor de Gospodărire Comunală şi Locativă a Judeţului Timiş, GIGCLJT. Acel…atunci este 1 mai 1973, dată la care s-a înfiinţat Grupul şi dată la care colegul nostru a semnat contractul de angajare, că doar nimic nu e întâmplător, aşa-i?
“Am intrat direct pe postul de şef de brigadă. Aveam în subordine patru oameni, doi pe domeniul de calculat taxe, un cititor şi un încasator de teren. Cea mai importantă (sic!) automatizare găsită consta în maşinile ruseşti cu pârghii, ce adunau cifrele cu manivela!“, îşi aminteşte, cu zâmbetul pe buze Călin. Odată sosit în GIGEL, cum i se spunea Grupului, într-un celebru alint, Vasile Călin s-a ocupat de dotarea cu calculatoare, introducerea primelor maşini de facturat-contabilizat, FC 15, FC 30, astfel că, în doi-trei ani, s-a făcut pasul major spre modernizare, implicit s-a renunţat la “scrierea manuală” a facturilor, evidenţelor şi actelor de orice fel.
“Era un chin, totul, absolut totul se scria manual; problema era când greşeai…trebuia să pipezi, cum zicea nea Ion, un coleg simpatic de-al nostru, adică să bifezi, să corectezi. La un moment dat, nu ieşeau 3 bani într-un bilanţ, nu ieşeau nicicum şi ne-am chinuit să deblocăm situaţia. Nea Ion a fost disperat, dar ne-am şi distrat copios după ce am scăpat de necaz!“, mai povesteşte Vasile Călin.
După terminarea Facultăţii de Ştiinţe Economice, la seral – pentru că nu dorea să renunţe la serviciu- colegul nostru a preluat un sector cu 20 de oameni în subordine, ulterior a fost şef sector abonaţi, cu responsabilitatea conducerii a 136 de oameni. Pe atunci, unele fabrici nu aveau atâţia angajaţi, astfel că n-a fost chiar uşor de rezistat.
La Revoluţie, Vasile Călin a fost ales director comercial, prin votul angajaţilor. A ocupat această funcţie până în anul 2005. Din 2005 şi până acum, este consilier al directorului general al Aquatim.
În cei 43 de ani de activitate susţinută, nu a simţit oboseală sau rutină. “Am iubit şi iubesc firma asta! N-am venit niciodată cu ură sau regret la serviciu. Nu e doar singura firmă în care am lucrat, o viaţă, ci singura firmă care mă reprezintă, mă defineşte, mă împlineşte! E prima iubire şi nu se uită vreodată!“, este declaraţia manifest a lui Vasile Călin.
Cu titlu de mândrie, tânărul viitor pensionar bifează în CV-ul personal înfiinţarea primei arhive de date a Compartimentului Relaţii cu Clienţii, făcută cu doi oameni!, naşterea Comisiei de Relaţii Clienţi şi Mass-Media a Asociaţiei Române a Apei (ARA) – pe care a şi condus-o zece ani – scrierea Contractului Cadru de alimentare cu apă şi canalizare, dar şi a Regulamentului Cadru pentru serviciile de gospodărire comunală, tot din cadrul ARA şi multe altele, doar vorbim de peste patru decenii în firmă!
Ca amintiri, Vasile Călin poate povesti…încă 43 de ani: momente frumoase, legate de grupul satiric Aventurile lui Gigel , grup care a mers prin toată ţara, la diverse concursuri şi spectacole, cel mai cel fiind Mărul de Aur, de la Bistriţa. Echipa a fost, întotdeauna, unită, activă şi sufletistă.
Ca regrete, îi e greu să se închipuie pensionar, astfel că prima zi de pensie o va percepe drept o zi de concediu…
Ca sfaturi pentru cei care lucrează în Aquatim, Vasile Călin are…doar unul: să iubească firma cel puţin la fel cât a iubit-o şi o iubeşte el!