Apă/Aquatim, poezie, frumusețe, nostalgie, sărbătoare, mulțumire: 15 ianuarie, ziua zero a neamului românesc.
Coborârea apelor, Mihai Eminescu
Din munţi bătrâni şi din păduri măreţe/Se nasc izvoare, ropotind se plimbă,
Deprind pe rând oceanica lor limbă/Şi sunt în codri pustnici cântăreţe.
Spărgând prin stânci albia lor strâmbă/Se legăn line şi fac valuri crețe
În drumul lor ia firea mii de feţe/Aceleaşi sunt, deşi mereu se schimbă.
Dar cu adâncul apei s-adânceşte/ În glasul lor a sunetului scară.
Devine tristă – rânduri-rânduri creşte/Până ce urnindu-se în marea-amară
Ca fluviu mândru, ce-ostenit mugeşte/Al tinereţii dulce glas demult uitară.
