Busuioc de prin Banat/Jocu-i din bătrâni lăsat/Să se joace în sărbători/Unde-s fete și feciori

Și-am venit să joc și eu/Sorocul din satul meu/Cu mândruța mea cea dragă/Să ne vadă lumea-ntreagă!

E piesa preferată a lui Cornel, din folclorul favorit al zonei mamă, tată și străbuni la un loc, în interpretarea inegalabilă a marelui artist Tiberiu Ceia. Dacă e să ne luăm după acest detaliu, tabloul e deja complet, căci Sorocul e Biblia Banatului, iar cine-l venerează poate fi rapid caracterizat. Noi, însă, vom intra treptat, ca de fiecare dată, după cortina formalismelor și a pozițiilor oficiale, și vom descoperi oamenii speciali de lângă noi, din viața noastră, cu tact și răbdare, pentru a ne și vă bucura privirea și ce e dincolo de ea.

Așadar, doamnelor și domnilor, prieteni, colegi, un pic de vorbă cu Cornel Șchiop, șef Serviciu Achiziții Publice, Aquatim SA!

Alură pur nordică, ochi de husky veritabil – deci magnifici, statură impunătoare, emotivitate ponderată, inteligență evidentă, ambiție de invidiat, seriozitate, adaptabilitate, empatie. Așa ar suna o suită introductivă a calităților văzute și simțite, marca Șchiop. Trecând la cuprinsul acestei vieți speciale de om pe măsură, descoperim un absolvent de Mecanică, UPT, care a muncit în compania noastră din anul 1990, care a traversat etape profesionale exclusiv strălucite, care a legat oameni și sudat echipe și care pe 11 februarie, adică peste doar câteva zile, va intra în categoria care pe el nu-l sperie absolut deloc, cea a pensionarilor.

Cornel Șchiop a fost șef de când se știe. Vorba lui, „cred că e de bine, pentru că ambiția m-a caracterizat întotdeauna”! A lucrat, pe rând, ca inginer principal, șef Birou Producție, șef Birou Mecano-Energetic, șef Birou Aprovizionare, șef Serviciu Achiziții Publice, într-un Aquatim pe care îl consideră, categoric, drept a doua casă și familie. E atât de sinceră și naturală explicația lui pentru CV-ul impresionant pe care îl poartă în spate: „poate, sigur, trebuie să ai ceva din naștere pentru a fi în poziții de conducere, nu doar calități tehnice, profesionale. Nu am țintit asta, am simțit, în schimb, că pot face față și mi-a plăcut enorm. E ciudat să vorbesc despre mine, dar spun că am avut și am o dorință majoră de a cunoaște tot, de a ști mai mult, de a mă profesionaliza, de a nu sta pe loc”, povestește, convingător, Cornel.

Ochii-i de-un albastru ucigător aduc în perimetru, realmente, și-un aer de Finlandă organizată și civilizată, aer pe care l-a purtat cu el în toată cariera. S-a bazat pe oameni, a încercat să-i unească în echipe trainice, a învățat tot ceea ce presupune achiziția de utilaje, lucrări de investiții, servicii, din perspectiva procedurilor de achiziție, a mâncat pe pâine legislația frecvent alambicată și schimbătoare, a muncit pe brânci, dar cu o satisfacție de erou…de data asta grec!

Cornel e un luptător și-i place asta. La fel de mult îi place să vină la lucru și să rezoneze cu echipa și cu managementul Aquatim: “E cea mai mare satisfacție din viață să-ți dorești să vii la lucru, să te apuci de noi provocări, zi de zi, să ai zâmbetul cu tine și dragul de-a munci împreună cu oamenii tăi, cu colegii și cu șefii tăi! Am avut parte de colective extraordinare în toți acești ani, echipa e totul! Legăturile sufletești se păstrează și după plecare, și eu voi fi, categoric, legat de tot ce e aici, în Aquatim, voi veni foarte des să vă văd!”, ne asigură colegul nostru care, pe 11 februarie, își sărbătorește ziua de naștere prin…intrarea la pensie.

Nu-l sperie deloc această postură, nu-l dezarmează, căci, așa cum simte și spune, e o răsplată, nu o pedeapsă, dar recunoaște că primul gând îi va cuprinde pe cei cu care a împărțit atâția ani birou, sediu, viață. „În prima zi de pensie o să mă gândesc la… prima zi în care voi veni să-mi revăd colegii!”, ca să ne fie clar, da?!

Cel mai mare succes profesional vizează toate licitațiile din programul POS Mediu, licitații pe care le-a dus, fericit, până la capăt, în bloc! Din 2012, de când a intrat în ecuație acest proiect, nimic n-a fost ușor, dimpotrivă. Ce mai contează, se poate considera un învingător!

Cornel e sigur că, pentru a fi un bun profesionist, trebuie să fii om, cum e convins că viață profesională modernă fără stres e o utopie… A iubit și iubește matematica – a fost un student strălucit, bursier evident, niciodată tocilar, căci, se știe, în științele exacte nu există așa ceva! – deci lucrurile exacte, hai și cu virgule, dar doar cu cele premise de materia regină, îi plac filmele de acțiune, integramele și muzica populară musai bănățeană, că doar e bănățean în țoalele lui!

A văzut bucăți mari de lume și peste tot l-au atras oamenii. Vietnamul l-a cucerit imediat pentru că, de la prima interacțiune, l-a bucurat…bucuria cu care l-au întâmpinat localnicii. A fost o experiență inedită și fascinantă. N-a fost unica și nici ultima. Țările nordice, din care pare că vine, i-au plăcut în egală măsură. L-a atras civilizația, e un deziderat pe care l-ar dori realizat peste tot.  Pe Cornel l-au purtat pașii în locuri aparte, are de gând să descopere altele noi, în fapt abia așteaptă.

Cea mai mare realizare personală …se leagă de un viciu: Cornel a renunțat la fumat după 40 de ani și, de un an și jumătate, este un om fericit, cu plămâni fericiți! N-a crezut că va reuși, uite că s-a înșelat. E singura dată când afirmația asta sună foarte bine!

Ca o frumoasă concluzie a discuției cu omul nostru drag vine următoarea afirmație care-i aparține: “Chiar dacă, de-acum, intru în Asociația Oamenilor Liberi (sic!), inima mea rămâne în Aquatim! Mă simt foarte bine cu acest sentiment!“.

Cornel, viață frumoasă, pensie activă, albastru regal în priviri și fericire cât toată Marea Nordului!