Dincolo de noi ideea de-a strecura teamă în rândul cititorilor, e doar o nouă încercare de conștientizare a răului pe care îl facem planetei, câtă vreme încă nu suntem dispuși să realizăm că problema încălzirii globale este majoră, periculoasă, ba chiar înspăimântătoare. Ceea ce vedem aproape zilnic, în lume ca și-n lume, dar, iată, deja și în geografia națională, s-ar putea transcrie foarte simplu: urletul naturii în fața indolenței umane!

Semnalele date de aceasta, în debut previzibile, s-au transformat, de câțiva ani, într-o loterie a temperaturilor extreme, a vijeliilor și furtunilor, a fenomenelor pe care nici cei mai buni regizori de filme americane nu le-au putut anticipa. Breaking news-urile meteorologice au acaparat întreg prime-time-ul, spre disperarea directă a celor implicați, dar și a privitorilor, căci…nu mai e de glumă!

Dacă nici ceea ce au documentat extrem de serios cei de la BBC.com nu ne va trezi…atunci n-ar trebui să ne mai mire nici statisticile dure ale victimelor unor asemenea fenomene extreme pe care noi toți le-am încurajat tacit, neluând măsuri radicale, dar mai ales la timp.

Așadar, dincolo de furtuni și uragane, un nou pericol, de data aceasta înspăimântător de-a binelea, ne pândește din umbră: trezirea la viață a bacteriilor și a virușilor antici, odată ce Terra se topește!

De-a lungul istoriei, evident că oamenii au co-existat laolaltă cu bacterii și viruși. De la ciuma bubonică până la variolă, am evoluat să le rezistăm. Am avut antibiotice timp de aproape un secol, de când Alexander Fleming a descoperit penicilina. Ca răspuns, bacteriile au răspuns prin evoluția rezistenței la antibiotice. Bătălia este nesfârșită și ă știm cu toții.

Ce s-ar întâmpla, însă, dacă am fi expuși brusc la bacterii și viruși morți care au lipsit de mii de ani sau pe care nu i-am întâlnit niciodată? Cei de la BBC susțin că suntem pe cale să aflăm…din păcate.

Schimbările climatice topesc solurile permafrost care au fost înghețate de mii de ani și, pe măsură ce solurile se topesc, eliberează viruși antici și bacterii care, după ce au rămas latente, pot reveni la viață. Nu toate, dar ce perspectivă!

În august 2016, într-un colț îndepărtat al tundrei Siberice numit Peninsula Yamal, la Cercul Arctic, un băiat de 12 ani a murit și cel puțin douăzeci de persoane au fost spitalizate după ce au fost infectate cu antrax. Teoria este că, acum 75 de ani, unii reni infectați cu antrax au murit, iar carcasa înghețată a fost prinsă sub un strat de pământ înghețat, cunoscut sub numele de permafrost. Acolo au rămas până în momentul valului de căldură din vara anului 2016, când permafrostul s-a dezghețat. Acest lucru a expus cadavrele renilor și a eliberat antraxul infecțios în apă și în solul din apropiere, afectând direct și o parte din populație.

Specialiștii se tem că nu va fi un caz izolat pentru că, atât timp cât pământul se încălzește, se va topi tot mai mult permafrost. În condiții normale, straturile superficiale de permafrost cu o adâncime de 50 de cm se topesc în fiecare vară. Însă acum încălzirea globală expune treptat straturile mai vechi de permafrost. Solul înghețat din permafrost este locul perfect pentru ca bacteriile să rămână în viață pentru perioade foarte lungi de timp, poate până la un milion de ani. Asta înseamnă că topirea gheții ar putea deschide o dezarmantă cutie a Pandorei…plină cu boli, teoretic, de mult apuse.

Temperatura din Cercul Arctic se ridică rapid, de aproximativ trei ori mai repede decât în restul lumii, iar, pe măsură ce se topesc gheața și permafrostul, pot fi eliberați și alți agenți infecțioși.

„Permafrostul este un conservator foarte bun al microbilor și virușilor, deoarece este rece, nu există oxigen și este întunecat”, explică biologul evoluționist Jean-Michel Claverie de la Universitatea Aix-Marseille din Franța. „Virusii patogeni, inclusiv unii care au provocat epidemii globale în trecut și care pot infecta oameni sau animale, ar putea fi conservați în straturi vechi de permafrost.”.

Numai la începutul secolului XX, peste un milion de reni au murit de antrax. Nu este ușor să sapi morminte adânci, astfel încât majoritatea acestor carcase sunt îngropate aproape de suprafață, împrăștiate printre 7.000 de locuri de înmormântare din nordul Rusiei.

Ce se ascunde sub solul înghețat?

Oameni și animale au fost îngropați în permafrost timp de secole, deci este de presupus că alți agenți infecțioși ar putea fi dezlănțuiți. De exemplu, oamenii de știință au descoperit fragmente din virusul gripei spaniole din 1918 în cadavre îngropate în morminte masive din tundra Alaskăi. Probabil că și variola respectiv ciuma bubonică sunt îngropate în Siberia.

Într-un studiu din 2011, Boris Revich și Marina Podolnaya au scris următoarele: „Ca urmare a topirii permafrostului, vectorii infecțiilor mortale din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea s-ar putea întoarce, în special în apropierea cimitirelor unde au fost îngropate victimele acestor infecții”…

De exemplu, în 1890 a existat o epidemie majoră de variolă în Siberia, iar un oraș a pierdut până la 40% din populația sa. Trupurile au fost îngropate sub stratul superior al permafrostului de pe malurile râului Kolyma. 120 de ani mai târziu, inundațiile din Kolyma au început să erodeze malurile, iar topirea permafrostului a grăbit acest proces de eroziune.

Într-un alt studiu, de data aceasta din 2005, oamenii de știință din cadrul NASA au reînviat cu succes bacteriile care au fost încapsulate într-un iaz înghețat în Alaska timp de 32.000 de ani. Doi ani mai târziu, oamenii de știință au reușit să reînvie o bacterie veche de 8 milioane de ani, care se afla sub suprafața unui ghețar din văile Beacon și Mullins din Antarctica. În același studiu, bacteriile au fost reînviate și din gheața care avea peste 100.000 de ani.

Ca să ne liniștim, trebuie spus că nu toate bacteriile pot reveni la viață după ce au fost înghețate în permafrost. Bacteriile antrax pot face acest lucru deoarece formează spori, care sunt extrem de rezistenți și pot supraviețui congelați mai mult de un secol. Alte bacterii care pot forma spori și pot supraviețui în permafrost includ tetanosul și agentul patogen responsabil de botulism, o boală rară care poate provoca paralizie și chiar se poate dovedi fatală. Unele ciuperci pot supraviețui, de asemenea, în permafrost pentru o lungă perioadă de timp.

„Majoritatea virușilor este inactivată rapid, în afara celulelor gazdă, datorită luminii, deshidratării sau degradării biochimice spontane”, mai explică Jean-Michel Claverie.

Din 2014, Claverie analizează conținutul ADN al straturilor permafrost, căutând semnătura genetică a virușilor și a bacteriilor care ar putea infecta oamenii. El a găsit dovezi ale multor bacterii care sunt probabil periculoase pentru oameni. Bacteriile au ADN care codifică factorii de virulență. Echipa lui Claverie a găsit, de asemenea, câteva secvențe de ADN care par să provină de la viruși, inclusiv de herpes. Cu toate acestea, nu au găsit încă vreo urmă de variolă. Din motive evidente, ei nu au încercat să reînvie nici unul dintre agenții patogeni…

Cert este, mai spun specialiștii că, pe măsură ce Pământul încălzește, țările din nord vor deveni mai sensibile la focare de boli „sudice” cum ar fi, spre exemplu, malaria.

Concluzia e una serioasă: alarma naturii e reală și nu mai putem ignora riscurile, doar pentru că nu le putem cuantifica întru totul, sau pentru că există anumite explicații liniștitoare.

Concluzia specialistului e cinică: „Dacă agentul patogen nu a fost în contact cu oamenii pentru o lungă perioadă de timp, sistemul imunitar nu ar fi pregătit, deci da, ar putea fi periculos. În urma muncii noastre și a altora din breaslă, există acum o probabilitate diferită de zero ca microbii patogeni să poată fi reînviați și să ne infecteze…”.