Prietenul și umărul Aquatim la nevoie (dar și al vostru, sperăm noi), psihologul Cristian Bordea, a acceptat să revenim cu un nou interviu pe teme importante de adaptare la situația grea prin care trece lumea, pentru a ne ghida frumos, calm și profesionist în etapa nouă a vieților ce ni se deschid în față – cel puțin o perioadă – și pentru a ne ajuta să depășim temerile firești, cu inteligență.

În fapt, încercările fac parte din noi, iar reușita învingerii lor ne poate da imaginea rezistenței fiecăruia. Cu cât înțelegem mai bine chiar și lucruri care par de neînțeles, cu atât rămânem, la final, cu răni mai puțin dureroase. Să înțelegem, atunci!

Cristian Bordea, într-o nouă discuție cu noi, pentru voi:

  • Cui i-a fost cel mai ușor să se adapteze la izolare? De ce? Cui i-a fost cel mai greu? De ce?

Destul de dificil de răspuns, în câteva rânduri… Pentru toată lumea a fost destul de dificil. În situaţie de criză majoră, există o anumită perioadă de adaptare. Primele 3 săptămâni au fost mai dificile, apoi lumea a început să se adapteze. A fost mai dificil pentru cei care şi-au pierdut locul de muncă, cei cu boli cronice şi cei care au s-au uitat la ştiri în fiecare zi de mai multe ori. Persoanele predispuse genetic spre anxietate sunt printre cele care au suferit cel mai mult.

La polul opus sunt cei care au reuşit să se organizeze repede, cei care au căutat şi au găsit soluţii să îşi ocupe timpul cu activităţi folositoare pentru ei. Pentru o parte dintre oameni a fost un bun prilej să stea mai mult cu familia. Să nu uităm totuşi că au fost cele mai drastice soluţii luate de autorităţi, pe timp de pace.

  • Cum ar putea să-i facă bine cuiva izolarea de familie, colegi, prieteni? Ce spune specialistul?

Izolarea în sine pe termen lung nu are cum să facă bine, dar a fost un rău necesar în acest caz. Autorităţile nu au reuşit să găsească o soluţie mai bună în acest moment. Să nu pierdem din vedere că în tot acest timp am avut posibilitatea să ne conectăm cu cei apropiaţi, prin tehnologie (calculator, telefon). Ştiu că este mai dificil pentru cei care sunt deschişi spre socializare, dar aici vorbim până la urmă de capacitatea noastră de a ne adapta.

  • Cât de mult contează autocontrolul? Cum îl putem exersa?

Autocontrolul este o abilitate învăţată în vremuri bune, în copilărie de cele mai multe ori, pentru a ne folosi în situaţii mai puţin bune.

În acest moment, nu vorbim doar de autocontrol… disciplina, perseverenţa, cultivarea emoţiilor pozitive… toate acestea contribuie la modul în care noi o să trecem peste o situaţie majoră de criză. Cu cât omul este mai disciplinat şi perseverent în activităţile de zi cu zi, cu atât va face mai uşor faţă unor situaţii de acest gen.

  • Ce le-ai spune vârstnicilor, ce le-ai spus, poate, atunci când erau triști că nu-și pot vedea copiii, nepoții?

Acest virus se pare că afectează mai ales oamenii în vârstă. Este neplăcut că suntem nevoiţi să să stăm departe fizic unul de celălalt, dar această distanţare este pentru ca ei să fie în siguranţă, protejaţi.

Distanţarea fizică nu înseamnă şi distanţare emoţională, ne putem folosi de tehnologie pentru a ne conecta cu familia în fiecare zi.

Recomandarea mea pentru ei este să se uite în spate în viaţa lor pentru că au o vastă experienţă şi să găsească situaţii dificile peste care au trecut cu bine, ce au făcut atunci, de unde au avut resurse?

  • Dar tinerilor blocați în case, două luni, fără posibilitatea de a-și mai putea revedea colegii de școală, prietenii?

Cred că aici este un pic mai dificil de explicat, dar să nu uităm că tinerii învaţă de la cei pe care îi consideră importanţi pentru ei (părinţi, bunici, celebrităţi). Dacă persoanele importante pentru ei respectă regulile şi le transmit şi tinerilor motivele pentru care respectă aceste reguli, ei vor înţelege mai uşor.

  • Cum s-au comportat aceste două „extreme”, în perioada izolării? Din cei cu care ai avut contact.

Cel mai mult am vorbit cu persoanele în vârstă în această perioadă şi pot să spun că pentru majoritatea dintre cei cu care am vorbit primele 3 săptămâni au fost mai dificile, apoi uşor uşor au început să se adapteze. Cu toate acestea, categoric există o diferenţă între cei care locuiesc la casă şi cei care locuiesc la apartament. Cei care locuiesc la casă au suportat mult mai bine această perioadă (au reuşit să îşi ocupe timpul cu diferite activităţi în jurul casei)

  • On-line ul a cucerit acum teritorii vaste. E ăsta un lucru bun? E bine să lucrezi de acasă și doar de acasă?

Sunt puţini oameni care pot să lucreze doar de acasă, motivele fiind multiple (spaţiu insuficient, copii care nu au voie să facă gălăgie), dar cel mai important aspect este asocierea casei cu spaţiul de lucru, o să fie dificil să îţi imaginezi casa drept locul în care poţi să te relaxezi, pentru că mintea noastră face asocieri (unde munceşti nu prea ai cum să te relaxezi).

Partea cu digitalizarea este cu bune şi cu rele, pe de o parte instituţiile publice au fost forţate să se digitalizeze şi acest fapt este un lucru bun. Pe de altă parte, cu cât o să folosim mai mult tehnologia cu atât o să ne distanţăm mai mult social.

  • Ce le spui celor care se văd nevoiți să accepte că acesta chiar va fi noul lor parcurs profesional, homme office, deci, celor care, de acum, nu vor mai ieși din case, o bună bucată de timp?

Când spui că nu o să mai iasă din casă, te referi la timpul pe care îl petrec muncind de acasă? Pentru aceste persoane, ritualurile zilnice sunt foarte importante, modul în care îşi organizează activităţile este important. Să nu piardă din vedere importanţa activităţilor fizice, dar şi timpul petrecut cu familia. Cu toţii, trecem printr-o perioadă dificilă, dar nu este permanentă această perioadă.

  • Dar celor care își vor relua munca la birourile lor, însă într-o realitate cu totul schimbată: mască, despărțitoare între ei, număr redus de colegi?

Nu este o situaţie plăcută, dar nu ştiu în acest moment să existe soluţii magice pentru ei. Este important să înţeleagă că aceste sacrificii sunt pentru a îi proteja pe cei mai în vârstă, pe cei care suferă de boli cronice. Până când o să se mai relaxeze restricţiile, ei pot să îşi încarce bateriile cu diferite activităţi în aer liber, alături de familie sau…de cei mai buni doi prieteni!

  • Cât de afectați au fost pacienții tăi și câți mai ales?

În primele 3 săptămâni, aproape toţi au avut dificultăţi de adaptare, nu reuşeau să doarmă, se simţeau agitaţi, apoi uşor, uşor au început să se obişnuiască cu situaţia iar, în momentul de faţă, sub 10% sunt cei care încă sunt destul de afectaţi.

  • Circulă două teorii: prima spune că trebuie să ne pictăm realitatea optimist, deși realizăm că nu-i așa și să nu ne dăm bătuți. A doua spune că, dimpotrivă, trebuie să conştientizăm răul apărut, să trecem prin el, să-l resimțim din plin și-abia apoi să încercăm să luptăm cu noua realitate. Tu ce recomanzi?

În momentul de faţă sunt o mulţime de teorii despre cum să ne creionăm viaţa, dar este important să ştim că realitatea noastră este creată de modul în care noi vedem lumea, de valorile, credinţele, mediul din care facem parte, de informaţiile cu care suntem bombardaţi în fiecare secundă. Toate acestea ne crează realitatea. Deci, sunt o mulţime de factori care ne influenţează modul în care noi vedem lumea. Ce pot să spun este că oamenii tind să creadă că evenimentele din viaţa lor le influenţează fericirea, ceea ce este parţial adevărat. Modul în care oamenii interpretează evenimentele din viaţa lor este principalul factor al stării lor de bine. Când spun stare de bine mă refer la starea de bine emoţională.

Deci, nu este vorba nici de a vedea roz unde este negru şi nici de a simţi răul din plin. Nu este sănătos nici să vezi trandafiri în loc de buruieni, dar nici să te tăvăleşti prin spini, ca abia apoi să îi smulgi.

O gândire sănătoasă este îndreptată spre găsirea de resurse şi soluţii acolo unde este posibil să fie găsite. Trecem printr-o perioadă dificilă, este normal să fim îngrijoraţi, dar haide să vedem ce putem să facem ca să trecem cât mai bine peste această perioadă.

  • Cum ne putem adapta la… noua noastră viață, fără suferințe foarte mari? Spre exemplu, cum vor fi socializările de acum înainte, fără niciun contact fizic, strângere de mâini, îmbrăţişări?

Sigur că există un disconfort major aici, aproape toţi oamenii o să sufere într-un fel sau altul, dar până la urmă totul o să se normalizeze. Omenirea a trecut prin momente mult mai dificile şi cu toate acestea oamenii s-au readaptat destul de repede. Cel mai dificil o să fie pentru cei care cred că viaţa trebuie să fie mereu dreaptă cu ei, pentru aceştia o să fie dificil să îşi găsească resurse.

  • Cât crezi că va dura… noua noastră viață, AȘA?

Nu ştiu o dată precisă, depinde de mulţi factori, în cât timp se va descoperi un vaccin, o să mai vină un val, o să dorească oamenii să renunţe la libertate în detrimentul siguranţei?

Sunt multe necunoscute la mijloc, nu pot să dau o cifră exactă.

  • În final, tu cum ai trecut peste această perioadă?

Eu am avut o perioadă plină de activităţi, am reuşit să mă ocup de proiecte pe care le aveam în plan dar nu aveam timp pentru ele, nu pot să zic că am fost afectat foarte tare de această perioadă. Pe lângă faptul că am fost perseverent şi disciplinat în activităţile de zi cu zi… eu locuiesc la casă, deci am putut să stau în curte cât am dorit. Despre partea cu socializarea, aici am puţin noroc, pentru că sunt ambivert, (mă simt la fel de bine în mijlocul oamenilor cum mă simt când sunt singur acasă)!