Una dintre cele mai mari mine de diamante din lume se află în regiunea rusească Yakuția. Principala zonă de exploatare a diamantelor funcționează din 1955 în apropierea orașului Mirny, iar compania rusă ALROSA produce 99% din diamantele de pe piața rusească și 25% din cantitatea mondială. Situată în cel mai îndepărtat colţ al Siberiei, mina Mir a fost, în anii ’50, barca de salvare a URSS-ului.
Povestea începe așa: ambiţia lui Stalin de a construi URSS sub forma unui uriaş imperiu industrial trebuia susținută deopotrivă cu bani lichizi, dar şi cu diamante, necesare atât ca resursă finainciară, dar şi pentru fabricarea diverselor maşinării şi ustensile. Astfel, în 1950, geologii ruşi trimişi de Stalin în Siberia să caute eventuale surse de diamante au găsit kimberlite, nişte roci în apropierea cărora se găsesc de obicei diamante. Continuând căutările, au descoperit mina Mir, o groapă imensă ce se întinde pe aproape 2 km, care a devenit furnizoarea de diamante necesare pentru construirea imperiului URSS. Mina Mir şi oraşul Mirny, aşezat la propriu “pe marginea prăpastiei”, au fost fondate în 1955.
Exploatarea minei Mir a fost extrem de dificilă pentru că temperaturile din Mirny au fost atât de scăzute că era aproape imposibil de săpat în majoritatea lunilor dintr-un an. Până şi oţelul ceda. Astfel că inginerii sovietici au recurs la măsuri extreme, folosind motoare cu reacţie pentru a arde stratul de permafrost (sol îngheţat tot timpul anului), ca să poată ajunge la pământul de sub el. În porţiunile prea îngheţate au folosit dinamită. De atunci, dat fiind faptul că permafrostul a devenit prea moale pentru a susţine clădirile, oraşul Mirny e sprijinit pe catalige de oţel.
De atunci și până în prezent, persită un mister privitor la diamantele extrase din mina Mir, pe care nici comercianţii de diamante nu l-au înţeles şi care rămas neelucidat, oricât de mult s-au străduit unii să-l dezlege: toate aveau aceeaşi dimensiune şi formă, şi erau numite ,,urşi argintii”.
O altă curiozitate este aceea că elicopterele nu pot zbura deasupra imensei gropi, deoarece forţa aerului de dedesubt le-ar putea trage înăuntru. În schimb, aceasta poate fi văzută din spaţiu!
Din anul 2000, mina Mir este închisă, dar exploatarea contină prin zeci de tuneluri, producând în continuare aproape 2200 de kg de diamante pe an.