„Atâta timp cât nu se va stabili o balanța între cerință, consum și accesibilitatea resurselor, lumea va suferi de lipsa apei care va continua să se accentueze.” UNESCO Water Report 2015

Gestionarea resurselor de apă este în sine o responsabilitate a tuturor. În viitor, majoritatea țărilor member OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică), inclusiv cele din Europa, vor trebui să facă față provocării deficitului de apă, în special în Europa de Sud și din ce în ce mai mult în Europa Centrală, de Est și de Nord-Vest.  Diminuarea resurselor de apă este deja o problemă serioasă în 11% din teritoriul UE și este de așteptat ca teritoriul care se confruntă în prezent cu probleme de apă să crească la 30% în 2030. Pe lângă disponibilitatea apei, calitatea apei va fi, de asemenea, afectată ca urmare a poluării și a fenomenelor meteo extreme.

Previziunea specialiștilor de la WssTP (The European Technology Platform for Water) este că, în țările membre OCDE, necesarul de apă se va stabiliza în 2050 la aproximativ 1000 km3/an (350 km3/an în UE), însă calitatea apei se va înrăutăți, iar fenomenele meteorologice vor fi din ce în ce mai extreme, aspecte ce vor reprezenta provocări majore ale viitorului (WssTP, 2016). De aceea este nevoie de o societate sustenabilă care să garanteze disponibilitatea apei pentru toate utilizările și pentru toți utilizatorii.

Pentru a optimiza gestionarea surselor de apă și pentru a se asigura că va fi disponibilă o cantitate suficientă la o calitate corespunzătoare, vor fi necesare sisteme, soluții și tehnologii pentru a face față evenimentelor descrise dar și strategii noi (modele noi) de sustenabilitate pentru societate.

Apa nu este doar o componentă de mediu, ci ea este o componentă esențială a dezvoltării și existenței umanității, de gestionarea eficientă, sustenabilă a acestei resurse depinzând viitorul nostru. Să nu uităm că apa este și prilej de manifestări sociale, parte importantă a proceselor de comunicare și de conștientizare a modului în care ea este consumată, utilizată, distribuită, păstrată etc. Este de datoria celor care gestionează în prezent resursele de apă să transmită mesaje corespunzătoare pentru diminuarea risipei, reducerea poluării, managementul eficient, metode alternative de tratare și reutilizare a apei, aplicarea principiilor sustenabilității.

Se conturează, astfel, o nouă filozofie în sectorul apei, definită și prin perspectiva specialiștilor angajați: „dacă în trecut operatorii de apă erau dominați de ingineri, iar în prezent sunt dominați de economiști, în viitor ar trebui să fie dominați de specialiști în marketing” (Prevos, 2014).

La nivel de țară, datele statistice furnizate de Observatorul Mondial al Sănătății (Global Health Observatory – GHO) și indicatorii reprezentativi furnizați de Eurostat, au evidențiat poziția codașă a României în cazul: populației conectate la servicii publice de apă potabilă și de canalizare, dar și în cazul capacității de proiectare și a eficienței stațiilor de epurare. Îmbucurătoare este totuși menționarea României în cadrul statisticilor și rapoartelor din ultimii ani în ceea ce privește managementului sectorului de apă, situație datorată reorganizării companiilor pe baze științifice, managementul practicat este unul profesionist, dar și a investițiilor majore realizate din fonduri europene nerambursabile, derulate la nivelul întregii țări.