Pe 9 septembrie 2003, se stingea Edward (Ede) Teller, fizician teoretician american, născut în anul 1908, la Budapesta, în Austro-Ungaria, într-o familie de evrei de origine maghiară.

Teller a fost unul dintre oamenii importanți ai Proiectului Manhattan  – proiectul de dezvoltare a primei arme nucleare (cunoscută popular ca bomba atomică) în timpul Celui de-Al Doilea Război Mondial de către Statele Unite ale Americii, Regatul Unit și Canada – ulterior supranumit „părintele bombei cu hidrogen” (deși el a respins în permanență această caracterizare).

Ede Teller nu a vorbit până la vârsta de trei ani, bunicul său din partea tatălui fiind convins că nepotul său este retardat mintal, însă, evoluția sa ulterioară a demonstrat contrariul. Și încă cum!

Deşi a fost îndemnat să studieze chimia, a preferat matematica. Ulterior, Teller s-a orientat spre mecanică cuantică. În 1928, s-a mutat la Universitatea din Munchen. În acelaşi an suferă un accident de tramvai şi îşi pierde piciorul drept. Acest lucru nu l-a oprit să-şi ia doctoratul în 1930. Începe să predea în diverse universităţi, primind și o bursă din partea fundaţiei Rockefeller. După venirea lui Adolf Hitler la conducerea Germaniei, Edward Teller pleacă în SUA.

În anii ’30, fizicienii deveniseră conştienţi de faptul că atomul putea fi spart, iar U-235, un izotop al uraniului, putea fi folosit pentru obţinerea unei reacţii în lanţ, capabile să elibereze cantităţi uriaşe de energie.

Edward Teller a început să lucreze la proiectul Manhattan şi s-a mutat la Los Alamos, locul construirii bombei atomice. A elaborat un studiu amplu, privitor la construirea unei bombe cu hidrogen și, după terminarea războiului, şi-a îndreptat toată atenţia spre construirea ei, deși a întâmpinat opoziţii din partea comunităţii ştiinţifice.

După anul 1949, când  URSS reuşeşte să-şi construiască propria bombă atomică, s-a manifestat un adevărat interes pentru crearea unei bombe mult mai puternice decât cea nucleară, astfel că s-a conceput un mecanism care folosea raze X pentru aprinderea combustibilului nuclear. Dispozitivul, numit Mike, a fost detonat în 1952, în Pacificul de Sud, pe locul fostei insule apărând un imens crater. Telegrama care anunţa rezultatul experimentului conţinea doua cuvinte: „e băiat”.

Edward Teller a devenit cel mai important savant ce susţinea bomba H, testele nucleare şi dezvoltarea de rachete purtătoare.

În anii ’70 a publicat o carte, „Energie din cer şi din pământ”, în care pleda pentru folosirea energiei nucleare, fiind obsedat de ideea ameninţării sovieticilor.

Atunci când Ronald Reagan a devenit preşedinte, Edward Teller i-a propus construirea unui sistem de apărarea antirachetă, convingându-l pe Reagan că ameninţarea URSS-ului este una majoră. Sistemul de apărare anti-nuclear urma să fie amplasat în spaţiu. Suma alocată a fost importantă: 36 de miliarde de dolari într-o perioadă de zece ani. Toate aceste planuri pentru cucerirea spațiului au fost în final abandonate. Un singur lucru s-a reușit:  confirmarea dorinței lui Teller de-a controla natura. Convingerea că omul ar trebui să domine natura nu a fost doar a lui Edward Teller, totuşi pentru el a fost Nordul carierei sale.

Edward Teller murit la 95 de ani, lăsând moştenire importante contribuţii în fizica nucleară şi dezvoltarea armelor pe baza reacţiilor de fuziune.