Nicholas Georgescu-Roegen Un român genial printre fondatorii economiei circulare

Un concept tot mai des întâlnit și utilizat în ultimii ani este acela de „economie circulară”. Pe scurt, aceasta reprezintă un model de producție și consum care implică partajarea, refolosirea, repararea și reciclarea materialelor și produselor de cât mai multe ori, pentru a le extinde durata de viață. Astfel, nu numai că se reduce cantitatea de deșeuri, dar materialele din care este confecționat un produs pot fi reintroduse în ciclul economic de cât mai multe ori.

Economia circulară nu urmărește așadar modelul economic tradițional, liniar, care se bazează pe un model de cumpărare – consum – aruncare la gunoi. Momentan în lume se caută soluții pentru încurajarea economiei circulare, în condițiile în care s-a observat că modelul economic consacrat presupune o risipă mare de resurse deja tot mai limitate.

În urmă cu zeci de ani, economiile puternice ale lumii erau ocupate să producă și să vândă cantități cât mai mari de produse, consumerismul era încurajat la scară largă și nimeni nu părea preocupat de faptul că resursele planetei se diminuau. Printre puținii oameni care au intuit viitorul sumbru conturat de acest tip de economie s-a numărat un român genial, din păcate mai puțin cunoscut în țara lui natală. Numele lui era Nicolae Georgescu, devenit Nicholas Georgescu-Roegen (după ce a adăugat numelui său sufixul Roegen care, citit invers, reprezintă o anagramă a începutului numelui său (N. Geor.). El este considerat acum unul din fondatorii conceputului de economie circulară și bioeconomie.

Începuturile

Nicolae Georgescu s-a născut în Constanţa în 1906 într-o familie modestă, tatăl său fiind ofiţer militar, iar mama profesoară de croitorie la o şcoală de fete. Pentru că băiatul s-a remarcat de mic la școală ca un elev eminent, primul din clasă în fiecare an, învățătorul său l-a îndrumat către prestigiosul Liceu Militar „Mănăstirea Dealu”, unde a început şi urmat un program riguros de cursuri cu profesori renumiţi. Și acolo s-a detașat de restul colegilor, distingându-se în special la matematică și devenind un valoros corespondent la revista Gazeta matematică. După liceu, s-a înscris la Facultatea de matematică a Universităţii Bucureşti, unde a avut şansa unor profesori excepţionali, printre care Gheorghe Ţiţeica și Traian Lalescu. A obţinut titlul de licenţiat în matematici în 1926 şi, la recomandarea profesorilor săi, a obţinut o bursă pentru studii doctorale la Sorbona.

Acolo a avut ocazia să participe la cursuri ţinute de economiştii Albert Aftalion, François Divisia şi Jacques Rueff și a fost atras și de acest domeniu. Teza sa de disertaţie „Le problème de la recherche des composantes cycliques d’un phénomène”, susţinută în faţa juriului prezidat de Darmois, a fost distinsă cu formula “avec les félicitations du jury” şi, la propunerea lui Emile Borel,  publicată în întregime în Journal de la Société de Statistique de Paris, în octombrie 1930.

Interesul pentru statistică l-a determinat pe Georgescu-Roegen să aprofundeze studiile la London University College, în cadrul unui program postdoctoral. S-a convins atunci  de faptul că un om de ştiinţă  trebuie să răspundă şi la cerinţele de ordin filosofic, pentru a putea controla verosimilitatea propriilor încercări ştiinţifice.

Devenit cunoscut prin lucrarea sa asupra fenomenului ciclurilor, Georgescu-Roegen a fost invitat în Statele Unite ale Americii, prin Fundaţia Rockefeller, la Harvard. A fost imediat cooptat în echipa de cercetare a marelui profesor Joseph Schumpeter, echipă din care făceau parte nume prestigioase de economişti: Wassily Leontief, Oskar Lange, Fritz Machlup, Gerhard Tintner, Nicholas Kaldor, Edgar Hoover, Frank Taussig, Paul Samelson.

În aceste condiţii şi în acest climat intelectual deosebit de elevat, Georgescu-Roegen a devenit economist, profesie pe care a slujit-o cu multă strălucire şi devotament şi căreia i-a lăsat o zestre atât de valoroasă încât o apreciază nu numai economiştii, ci şi multe alte profesii. La Harvard, Georgescu a publicat patru lurări ce aveau să constituie baza unei teorii viitoare cu privire la producţia şi preferinţele consumatorului. Prin intermediul lui Schumpeter, Georgescu a avut ocazia să întâlnească unele dintre cele mai strălucite minţi ale vremii, printre aceştia fiind şi Albert Einstein.

Întoarcerea în țară

În pofida admiraţiei câştigate din partea lui Schumpeter şi a interesului acestuia de a lucra împreună la un tratat de analiză economică, precum şi în ciuda condiţiilor de lucru excelente oferite de Universitatea Harvard, ca şi a începutului său demn de invidiat în domeniul economiei matematice în plină ascensiune, Georgescu-Roegen s-a întors totuşi, în anul 1937, în România. Decizia a izvorât, în primul rând, din dorinţa şi obligaţia sa morală de a-şi servi ţara.

Astfel, în calitate de director adjunct la Institutul Central de Statistică, a trecut la organizarea statisticii economice, financiare, a operaţiilor de comerţ exterior şi a celor valutare. Concomitent, a funcţionat ca profesor de statistică la Universitatea Bucureşti şi s-a angajat, în colaborare cu un grup entuziast (din care făceau parte Mitu Georgescu, Mircea Vulcănescu, Roman Moldovan ş.a.),  la realizarea de  studii la nou-înfiinţatul Institut de Conjunctură,  condus de prof. Virgil Madgearu, precum şi la elaborarea Enciclopediei României –  proiect de mare anvergură.

Problemele grave, devastatoare pentru România de-abia acum începeau, iar Georgescu-Roegen, precum şi alţi tineri loiali şi cu simţ al datoriei  erau prinşi în mijlocul furtunilor.

Activitatea dusă în întreaga perioadă de slujire a statului  a fost extrem de dificilă şi stresantă. După afirmaţiile sale, cea mai grea misiune – complexă, tensionată şi riscantă – a fost cea dusă  în Comisia de Armistiţiu. Problema cea mai complicată şi oneroasă pentru partea română era aceea de a livra părţii sovietice toate cantităţile de produse după graficele impuse în funcţie de nevoile frontului din Vest, în condiţiile unei penurii accentuate de resurse, ale unei inflaţii galopante şi ale înfometării populaţiei. Preţurile din 1938 cu care se evaluau bunurile constituiau un mijloc de jefuire a bogăţiilor ţării şi orice protest, întârziere  sau neîndeplinire a termenelor şi condiţiilor de livrare cuprinse în grafice erau interpretate drept acţiuni de sabotaj şi tratate ca atare de justiţia stalinistă care deja se instalase în România. În calitatea sa de secretar general, avea acces la toate documentele, inclusiv la plângerile oficialităţilor române din teritoriu cu privire la felul cum se comporta armata sovietică de ocupaţie. Pe acest temei, Georgescu-Roegen informa în mod sistematic misiunile diplomatice ale SUA şi Marii Britanii de la Bucureşti, în vederea aducerii la cunoştinţa Înaltei Comisii Aliate de Control din care acestea făceau parte alături de URSS. Pentru  poziţiile oficiale pe care le-a ocupat, dar mai ales pentru aceste fapte, Georgescu-Roegen a fost trecut pe lista celor care trebuiau arestaţi şi condamnaţi. Avertizat de prieteni că nu peste mult timp va fi arestat, Georgescu-Roegen, împreună cu soţia, Otilia, s-au ascuns şi, în final, au reuşit să scape, îmbarcându-se clandestin pe un vapor turcesc şi obţinând azil politic în Turcia. De aici, în baza unei telegrame primite de la marii economişti Schumpeter, Leontief şi Mason, prin care i se comunica vestea că a fost angajat la Universitatea Harvard, a putut  solicita o viză de emigrant în SUA.

Moștenirea lăsată generațiilor viitoare

Într-o scrisoare  trimisă  în 1992 către Acad. Aurel Iancu, Georgescu-Roegen mărturiseşte următoarele: „Visul meu a fost să trăiesc şi să lucrez acolo, nu într-un Nashville de peste mări şi-n alte lumi, să trăiesc în ţara mea de baştină, nu ca să uzurp funcţiuni cu privilegii politice nemeritate, ci ca să o servesc după puterile mele, aşa cum am făcut-o ca profesor la Găeşti, la Mânăstirea Dealu, la Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanţa, la Şcoala de Statistică de la Universitatea din Bucureşti sau ca servitor neobosit al neamului, ca organizator al statisticii economice şi financiare”.

După un an de la revenirea sa în SUA şi de funcţionare la Harvard, la insistenţele lui George Stocking, decanul Facultăţii de Economie a  Universităţii Vanderbilt de la Nashville, Goergescu-Roegen s-a hotărât să aleagă o poziţie academică permanentă ca profesor de economie la această universitate, unde a lucrat până la pensionare (1976).

Opera lui Georgescu-Roegen, caracterizată printr-o transdisciplinaritate mai rar întâlnită în literatura ştiinţifică, este un izvor nesecat de idei din care se adapă nu numai economiştii, ci şi ecologişti, biologi, filosofi, fizicieni, energeticieni, statisticieni.

Ideile lui Georgescu-Roegen, dezvoltate într-o viziune ştiinţifică impecabilă, devin tot mai actuale cu cât ne îndepărtăm în timp. Se confirmă constatarea sa că legea entropiei acţionează într-un mod natural în viaţa economică, cu efecte ameninţătoare la însăşi fiinţa umană. Omenirea, mânată de interesul fundamental al bucuriei de a trăi într-o bunăstare materială tot mai opulentă, proprie societăţilor de consum, se confruntă acum cu fenomene negative precum epuizarea resurselor disponibile şi sporirea cantităţilor de deşeuri care afectează grav mediul şi însăşi viaţa biologică. Soluţia pe care a întrevăzut-o şi pe care a fundamentat-o teoretic Georgescu-Roegen este concretizată în proiectul noii alianţe a vieţii economice bazate pe tehnologii şi comportamente umane prietenoase cu mediul natural. Această nouă alianţă, reprezentată de economia circulară și de bioeconomie, constituie proiectul fundamental al profesorului Georgescu-Roegen, pe care l-a început şi l-a fundamentat, însă nu a apucat să-l definitiveze, acesta fiind continuat şi dezvoltat de viitoarele generaţii. În paradigma sa, Georgescu susţinea că scarcitatea economică are rădăcini în realitatea fizică şi că toate resursele naturale se degradează în mod ireversibil atunci când sunt utilizate în activităţi economice. De asemenea, el a mai afirmat că economia mondială va suferi un colaps în viitor ce în cele din urmă va duce la dispariţia oamenilor. Din cauza gândirii sale radicale, poziţia teoretică a lui Georgescu a fost denumită mai tâziu ca fiind ”entropia pesimismului”.

După căderea comunismului din România, Georgescu a fost ales membru al Academiei Române din Bucureşti. În ultimii ani ai vieţii sale starea sa de sănătate s-a deteriorat, iar el s-a izolat de lume. A murit la 88 de ani, în 30 octombrie 1994, în Nashville. După moartea sa, lucrările i-au fost continuate de căte laureatul Premiului Nobel Paul Samuelson.

În ciuda admiraţiei primite, Georgescu nu a primit niciodată Premiul Nobel pentru Economie.

Sursa: Acad. AUREL IANCU  – Discurs de recepție „Nicholas Georgescu-Roegen – Intemeietor de şcoală economică„, 2009

Foto: ziuaconstanta.ro