A68 pe numele lui, marele iceberg avea aproape 6 000 km2 atunci când s-a desprins de pe banchiză în 2017.  Ca să vă faceți o idee, dimensiunea lui era cea a unei țări mici.

Sateliții ne arată acum mega-icebergul aproape topit, rupt în nenumărate fragmente mărunte, pe care Centrul Național de Urmărire a Gheții din SUA (USNIC) nu le mai monitorizează.

A68 provenea din Banchiza Larson C, de la marginea Peninsulei Antarctice, și timp de un an abia s-a mișcat. Apoi însă a început să migreze cu viteză tot mai mare, purtat de curenții puternici și de vânt.

Blocul de gheață de peste un milliard de tone a urmat apoi o rută familiară, rotindu-se prin Atlanticul de Sud, către mica insulă Georgia de Sud, aparținând Marii Britanii. Această insuliță reprezintă locul în care iceberg-urile se duc de obicei să „moară”. Prinse în apele puțin adânci, se topesc încet…Cu toate acestea, acest iceberg nu a avut soarta celorlalte, ci a plutit mai departe, apoi, purtat de valuri și de apele calde, precum și de temperaturile ridicate din zona Atlanticului, s-a dezintegrat pur și simplu în fragmente tot mai mici.

Este surprinzător că A68 a rezistat atâta de mult”, a declarant Adrian Luckman, de la Universitatea Swansea. „În ceea ce privește consistența sa, este ca un teanc de hârtii, flexibil și totuși fragil. A rezistat ani de zile, dar în final s-a rupt în patru bucăți, care s-au rupt la rândul lor și tot așa”.

Primul iceberg-vedetă pe social media

A68, care a avut norocul de a se „naște” în era sateliților, va rămâne în memoria colectivă ca primul iceberg – vedetă.

Oamenii din întreaga lume au distribuit online fotografii din satelit, în special când blocul de gheață s-a apropiat de Georgia de Sud. Dacă ar fi lovit țărmul, imensul iceberg ar fi afectat zonele de hrănire ale pinguinilor de pe insulă, ceea ce i-a îngijorat pe iubitorii de animale.

Însă icebergul nu a fost urmărit doar de curioși pe Twitter și Instagram, ci și de cercetătorii care, datorită tehnologiei moderne, au putut să-l vadă zilnic și să-i monitorizeze evoluția așa cum n-au putut s-o facă pentru nici un alt ghețar de până acum.

Ce am învățat de la A68?

Desigur, icebergul nu a fost doar un motiv de mirare, a fost de asemenea obiectul unor studii științifice. Povestea lui A68 le va spune cercetătorilor cu siguranță ceva despre modul în care sunt construite banchizele și despre cum se rup pentru a produce ghețarii. „Tehnologia modernă a făcut posibilă instalarea de senzori atât pe banchiză, cât și pe iceberg, pentru a urmări modul în care se fracționează banchizele și mai apoi comportamentul ghețarului. Aceste lucruri nu erau posibile acum 10 ani de exemplu, iar aceasta este o dovadă a investițiilor majore în programe de studiere a Pământului”, spune Christopher Shuman de la Universitatea Maryland, Baltimore.

Mai mulți geologi îl văd pe A68 ca un produs al unui proces cât se poate de natural. Banchizele păstrează un echilibru, iar ruperea ghețarilor este modul în care compensează accumularea de greutate datorată căderilor de zăpadă și a gheții produse de ghețarii de pe uscat.

Așadar, A68 nu poate fi privit ca un produs al schimbărilor climatice cauzate de oameni, dar poate fi folosit pentru a exemplifica modul în care încălzirea globală poate distruge structurile de gheață.

Roboți în misiune

În timp ce A68 de topea, în luna februarie a.c., cercetătorii au trimis doi roboți să studieze mediul din jurul iceberg-ului și segmentele desprinse din el.

Unul din roboți a dispărut, iar celălalt s-a înțepenit sub gheață timp de 2 săptămâni până a reușit să se elibereze și să-și continue investigațiile. Acest robot va fi recuperat în luna mai, pentru a i se extrage datele. Ar trebui să ofere informații despre modul în care ghețarii afectează apa din jurul lor, de exemplu prin dislocarea unui volum imens de apă dulce în ocean pe măsură ce se topesc.

Centrul Național de Urmărire a Gheții din SUA (USNIC) este organismul care se ocupă cu denumirea icebergurilor și urmărirea celor care ar putea fi periculoase pentru vapoare. Pentru a fi pe lista USNIC, un ghețar trebuie să aibă o latură mai mare de 18,5 km sau o suprafață peste 68,5 km2. Nici unul din fragmentele lui A68 nu se mai callifică momentan pentru a fi monitorizat. Ultima bucată din cândva mărețul ghețar a fost măsurată în data de 16 aprilie 2021.

Sursa foto: https://c.pxhere.com/photos/36/88/alaska_glacier_ice_calving-915827.jpg!d